Cuza, Elefantul Gaba, Costache Rolla și „Moș Pisoi” - eroii de la 5 /17 ianuarie 1859. Care a fost scenariul istoric în care au fost angrenate aceste personaje?

Cuza, Elefantul Gaba, Costache Rolla și „Moș Pisoi” - eroii de la 5 /17 ianuarie 1859. Care a fost scenariul istoric în care au fost angrenate aceste personaje?

Cuza a fost ales domnitor al Moldovei la 5/17 ianuarie 1859. Evident, interesante sunt resorturile ascunse care au dus la materializarea actului.

Este paradoxal azi, să te gândești că Alexandru Ioan Cuza și eroii zilei se aflau în locuri neobișnuite pentru a face istorie, Se știe că unioniștii nu aveau majoritate iar unul din fiii fostului domnitor regulamentar Mihail Sturdza, care reprimase Revoluția din 1848 din Moldova încă din fașă, avea șanse mari să fie domnitor.

Unioniștii însă aveau alte planuri, iar ritualurile masonice și ținutele masonice s-au ținut lanț. Așa se explică de ce nominalizarea de la Iași a avut loc cu două zile mai devreme față de Sfântul Ioan Botezătorul, dată fiind importanța sa și a Sfântului Ioan Evanghelistul pentru Masonerie.

Cuza și Elefantul Gaba

Elefantul Gaba fusese o atracție a Ieșilor din epoca regulamentară (1832-1849). Fusese adus de un circ de pe Colina Ciricului, de către artiști ambulanți de etnie rromă tocmai din India.

Era așadar, elefant indian, cunoscut pentru faptul că este ușor de dresat, în India, elefanții lucrând și azi în domeniul forestier. Din cauza condițiilor grele, a neștiinței celor ce aveau animale de circ, elefantul care încântase în mai multe reprezentații publicul ieșean, a murit. Cum din 1834, în Casa Roset, care aparținuse unui membru al familiei Sturdza. domnitorul Sturdza (azi locația este pe Bulevardul Independenței 16), se făcuse muzeu, domnitorul i-a convins cu 135 galbeni pe artiștii circului să îi vândă cadavrul elefantului.

Scheletul acestuia a fost instalat acolo. Legătura cu Alexandru Ioan Cuza este că fix lângă „Sala Elefantului” era camera de lucru și odihnă a unui intelectual ieșean, Costache Rolla (1818-1879). Acolo, unioniștii țineau ținutele masonice și discuțiile secrete.

Ca de obicei, totul era secret. Rusia complota să împiedice venirea unui domn unionist. De Austria și Turcia se știa ce intenții aveau. Unioniștii nu s-au gândit inițial la Cuza.

Cuza, ales domnitor în lipsă

Unioniștii se gândeau la boieri de viță, Vasile Alecsandi, Costache Negri. Cei doi, erau într-un fel cumnați. Elena Negri a fost marea iubire a poetului Alecsandri, dar va muri de tuberculoză deși o dusese la tratament la Venezia, aflată atunci în Imperiul Habsburgic. Costache Negri s-a întâmplat să fie țintuit în casă, fie de scarlatină, fie de o toxiinfecție alimentară care i-a produs erupții alergice.

Desigur, Cuza nu a fost ales domn întâmplător. Cuza era moldovean după tată și grec-italian din Fanar după Sultana Cozadini, care descindea din greci din Thessalia după tată și italieni de la Genova după mamă, care se amestecaseră în Fanarul Levantin. Cuza era mason, era apropiat de consulii francezi din Iași și Galați, doar le dăduse companiilor de navigație spații generoase pe faleza Dunării în Galați cât fusese prefect. Chiar mutase și pichetele de jandarmi din unitățile militare în care erau.

Se afla la Cazinou, jucând biliard

Cuza era la Cazinou când Alecsandri sau Mihail Kogălniceanu îl vor chema de urgență. În sala lui Gaba Elefantul, Nicolae Pisoschi, căpitanul poreclit Moș Pisoi de Alecsandri scosese sabia și îi amenințase pe unioniști că îi va tăia dacă nu se va ajunge la alegerea lui Cuza. Pisoschi va ajunge colonel. Se născuse la 1810 la Botoșani și va fi aghiotant și bodyguard al lui Cuza. Va muri la 14 martie 1888, tot la Botoșani, regretând amarnic că în fatidica noapte de 10/11 februarie 1866, nu fusese de serviciu la Palatul Domnesc, fiind detașat cu altă misiune. Precis, deși ar fi fost un om de 56 de ani atunci, poate mai scotea sabia o dată...

Cuza a venit din Cazinou și a acceptat nominalizarea. Agenții secreți ruși, austrieci, turci fuseseră cumva izolați. Conservatorii până la urmă înțeleseră că era mai bine să fie un om agreat și de Europa și de Imperiul Otoman. Poate chiar originea sa era „cheia de boltă” a Unirii. Eram la Porțile Orientului, unde totul era luat ușor, cum avea să scrie mai târziu Raymond Poincare.