Pe 3 aprilie 1936, Bruno Richard Hauptmann a fost condamnat la moarte pe scaunul electric. Acesta a susținut mereu că este nevinovat în cel mai faimos caz de răpire din istoria Statelor Unite.

Aproape un secol mai târziu, o nouă teorie surprinzătoare despre crima pentru care imigrantul german a fost condamnat și executat, răpirea și uciderea, în martie 1932, a „copilului Lindbergh", Charles Augustus Lindbergh Jr., fiul cel mic al celebrului aviator Charles Lindbergh, prinde contur. Noi informații ar putea schimba complet ceea ce se cunoștea deja despre caz.

Teorie surprinzătoare despre cel mai celebru caz de răpire din Statele Unite ale Americii

Charles Lindbergh era faimos în 1932. Cunoscut sub numele de „Lucky Lindy" pentru că a avut primul zbor transatlantic singur cu cinci ani înainte, reușitele și personalitatea lui Lindbergh au făcut ca lumea să fie fascinată de el și de soția sa, Anne Morrow Lindbergh.

Așa că, atunci când a apărut vestea că fiul de 20 de luni al cuplului a fost răpit din pătuțul său pe 1 martie 1932, în casa familiei din New Jersey, în miez de noapte, lumea a fost speriată.

Potrivit Biography, în acea noapte, în jurul orei 21:00, un răpitor s-a strecurat pe fereastra casei familiei Lindbergh din Hopewell folosind o scară de lemn. În timp ce părinții stăteau jos, individul a fugit cu copilul. O oră mai târziu, asistenta familiei a intrat în camera copilului și nu a găsit niciun copil, ci doar o fereastră deschisă și un bilet de răscumpărare, în care se cerea o sumă de 50.000 de dolari.

Cazul s-a încheiat tragic două luni mai târziu

După două luni, „copilul Lindbergh" a fost găsit mort la doar câțiva kilometri de casa lui Lindbergh. În timp, răpirea și uciderea au fost puse în sarcina lui Hauptmann, iar în 1935 a urmat „Procesul secolului", în urma căruia poveștile s-au schimbat, iar probele au fost falsificate. În cele din urmă, Hauptmann a fost găsit vinovat și condamnat la moarte.

Dar aceste fapte nu au împiedicat misterul să continue. Acum, aproape 92 de ani mai târziu, Lise Pearlman, un judecător pensionat, prezintă o nouă teorie despre circumstanțele în care a avut loc răpirea copilului Lindbergh. Și nu se concentrează asupra lui Hauptmann - în schimb, îl arată cu degetul direct pe Charles Lindbergh:

„A fost executat omul greșit, iar speranța mea este că Hauptmann va fi exonerat postum. Și cu siguranță nu sunt singurul care își dorește acest lucru", a declarat Pearlman pentru San Francisco Chronicle.

Care este noua teorie a răpirii lui Lindbergh Jr.?

Pearlman își bazează teoria pe rapoartele medicale din acest caz și pe documente scrise atât de Charles Lindbergh, cât și de biologul francez Alexis Carrel, alături de declarațiile făcute public de Lindbergh:

„Teoria mea este că băiatul a fost operat. Cred că a murit pe masa de operație", a declarat Pearlman.

Cei care susțin această teorie cred că părintele și-a trimis fiul în vârstă de 20 de luni pe masa de operație, iar într-un final acesta a murit.

Teoria spune că Lindbergh, care era un susținător al disciplinei care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului, ar fi lucrat cu Carrel pentru „a repara” cumva copilul, care era considerat bolnăvicios. Este posibil ca operațiile să fi fost un fel de experiment pentru a descoperi un leac sau un transplant.

Răpirea și răscumpărarea au fost, deci, o acoperire pentru masa de operație transformată în crimă

Când operațiunea nu a funcționat, Lindbergh avea nevoie de un plan B:

„Cred că Carrel a efectuat operațiunea cu permisiunea lui Lindbergh - și Lindbergh a fost probabil prezent la operațiune", spune Pearlman.

În anii 1930, răpirile pentru răscumpărare erau o practică des întâlnită. În SUA aveau loc aproximativ 3.000 de răpiri pe an. Inventarea unei povești de răpire legată de răscumpărare era plauzibilă, mult mai plauzibilă decât experimentele medicale care au eșuat.

Pearlman nu este cu siguranță primul care îl amestecă pe Charles Lindbergh pe lista de suspecți

Acest lucru se întâmpla încă din anii 1930. Dar Pearlman a fost pasionată de ani de zile de autorul ei.

Ea a publicat pentru prima dată o carte despre teoria sa în 2020. Aceasta susținea că Lindbergh era suspectul principal. Ulterior, ea a intentat un proces prin care a încercat să deschidă dovezile încă sigilate la poliția statului New Jersey:

„Nu cred că nimeni nu știe ce s-a întâmplat și avem ocazia să obținem niște răspunsuri. Statul New Jersey refuză să ne lase să ne uităm la probe", a declarat avocatul lui Pearlman, Kurt Perhach, pentru San Francisco Chronicle.

Ce știm despre răpirea lui Lindbergh Jr.?

Cazul inițial a început destul de simplu. După cum povestește Biography, atunci când poliția a vizitat prima dată casa Lindbergh în urma răpirii copilului, la 1 martie 1932, „existau urme de intrare forțată, inclusiv o scară ruptă și urme de pași pe jos sub fereastra de la camera copilului". Dar nu a existat „nimic util nici pentru poliția locală din Hopewell, nici pentru poliția de stat din New Jersey". Bineînțeles, nu a ajutat faptul că reporterii și curioșii călcau pe jos la fața locului înainte ca poliția să apară.

Până la 3 martie, când J. Edgar Hoover și FBI s-au implicat în anchetă, mișcarea a început să încerce să plătească răscumpărarea și să dea de urma atât a copilului Lindbergh, cât și a celui care îl luase. Cu toate acestea, Charles Lindbergh însuși a rămas puternic implicat în investigație. Propriile sale tactici au inclus colectarea (și, probabil, coordonarea) declarațiilor personalului său, precum și acceptarea „ajutorului unor asociați cu legături cu crima organizată" și colaborarea cu „un director de școală pensionat din Bronx, pe nume Dr. John F. Condon".

Condon a insistat să se implice în plata efectivă a răscumpărării, o afacere haotică în care a fost implicat un personaj din umbră numit „Cemetery John", în livrarea hainelor pe care le purta Charles Jr. (proaspăt spălate de răpitori) și în dezvăluirea falsă că Lindbergh Jr. „putea fi găsit în Martha's Vineyard, Massachusetts, pe o barcă numită Nellie".

Copilul Lindbergh nu a fost găsit în Martha's Vineyard

În schimb, la 72 de zile după răpire, corpul copilului a fost recuperat „lângă o autostradă din apropierea proprietății Lindbergh". Șeful poliției de stat din New Jersey, H. Norman Schwarzkopf, a observat că rănile copilului decedat indicau că au fost provocate cu scopul de a provoca moartea instantanee".

Căutarea copilului Lindbergh s-a transformat în căutarea ucigașului său. Dar avea să treacă doi ani până când FBI-ul avea să îl găsească pe omul lor, Bruno Richard Hauptmann, datorită unui certificat de aur returnat.

În 1933, SUA a început să confiște aurul. Toate certificatele de aur cu o valoare mai mare de 100 de dolari au primit ordin să fie returnate guvernului. Fiecare avea un număr de serie. Unul dintre cele folosite pentru plata răscumpărării lui Lindbergh s-a întors cu un număr de înregistrare scris pe el de un casier din Upper East Side din Manhattan, un loc frecventat de imigranți germani precum Hauptmann.

Certificatul de răscumpărare conținea numărul de înregistrare al lui Hauptmann

O percheziție ulterioară a locuinței sale a scos la iveală alte scrisori de răscumpărare ascunse în garaj, lemnul care era legat de scara folosită în timpul răpirii și numărul de telefon al intermediarului pe care Lindbergh l-a folosit în schimbul de răscumpărare.

Chiar și fără legături concrete, amprentele lui Hauptmann nu au fost găsite în casa lui Lindbergh sau pe scară, dovezile s-au adunat. Hauptmann avea dovezile răpirii, banii și numărul de telefon și și-a dat demisia la doar câteva zile după plata răscumpărării.

Hauptmann se potrivește cu autorul crimei, chiar dacă cei care se opun cred că oricine l-ar fi putut face să pară vinovat prin plantarea de probe și prin plata persoanelor potrivite, deoarece multe povești s-au schimbat între răpire și proces. Cu toate acestea, a fost condamnat la moarte. Iar la 3 aprilie 1936, Hauptmann a murit pe scaunul electric, susținând că a fost nevinovat.