Eugen Ionescu, olteanul pe jumătate francez care ne-a explicat „rinocerizarea”. Marele dramaturg a avut un destin spectaculos și prieteni mult prea celebri

Eugen Ionescu, olteanul pe jumătate francez care ne-a explicat „rinocerizarea”. Marele dramaturg a avut un destin spectaculos și prieteni mult prea celebri.

Eugen  Dimitri Ionescu s-a născut în România, la Slatina, în Muntenia, în județul Olt (care în 1968, s-a unit cu Romanați din Oltenia, având centrul la Caracal, formând actualul județ Olt, traversat de râul cu același nume). Tatăl lui, oltean, era avocat și se numea tot Eugen Ionescu, iar mama lui, Marie Therese Ipcar era franțuzoaică de confesiune protestantă (există și versiunea că avea origine evreiască). Data nașterii sale a fost 26 noiembrie 1909, iar o placă de marmură de pe o clădire modernă aflată pe  esplanada adiacentă cunoscutului hotel Oltul („La Scări”) arată că acolo era casa sa unde s-a născut.

Eugen Ionescu spunea mereu că s-a născut în 1912. Criticii săi literari, pentru că despre el și opera sa s-au scris volume, teze de doctorat. au spus că el dorea să lege nașterea sa de moartea lui I L Caragiale. el considerând că teatrul absurdului este succesorul epopeii dramatice caragealiene.

Eugen Ionescu devine Eugene Ionesco. Prima perioadă pariziană

În perioada 1913, familia pleacă în Franța. Părinții săi se despart, iar viitorul dramaturg și sora lui trăiesc dramă după dramă. Sunt abuzați, martori în procese. La final, tatăl câștigă custodia copiilor. În 1924, Eugen Ionescu revine în România. Studiază la București liceul, la Sfântul Sava, dar Bacalaureatul îl susține la Colegiul Carol din Craiova. Studiază franceza la Universitatea din București până în 1934 și predă ca profesor de liceu la Cernavodă , apoi la București, până în 1938. Între 1928 și 1938, publică schițe umoristice, critică literară și începe să se gândească serios la teoretizarea absurdului, gen care l-a făcut celebru. Era timpul totalitarismelor și totul devenea absurd. Copilăria, tinerețea, toate l-au condus să conștientizeze ce însemna „rinocerizarea”.

Eugen Ionescu - a doua perioadă pariziană

În 1938, pleacă din România în Franța ca bursier al statului francez. În 1936, se căsătorise cu Rodica Burileanu, cei doi având o fiică, Marie France Ionesco. Speră să creeze un doctorat strălucit cu tema despre păcat, moarte în poezia franceză, teză finalizată, dar niciodată susținută.

Ajunge în toamna lui 1940, atașat cultural la Ambasada României la Vichy, unde în 1940, exista statul marionetă Franța Liberă, care va fi lichidat mai târziu. Deși lucrează pentru dictatorul Ion Antonescu, nu aderă la ideile extremiste și după 1944, rămâne în Occident.

Cântăreața cheală, Scaunele, Rinocerii, Regele moare

Aici, devine o figură marcantă a exilului, În 1950, 1959, publică marile sale capodopere care îl fac să fie „regele absurdului”: Cântăreața cheală și Rinocerii. „Rinocerul ” ajunge un fel de Pinocchio la maturitate. Cel care se rupe de cei apropiați își vrea propria lume, devine captiv în plăsmuirea lui, devine „rinocer”, fiindcă nu gândește și ia de bun tot ce i se spune în spațiul public, inclusiv mediatic.

Rinocerii“ este piesa în trei acte a lui Eugène Ionesco care  avertizează asupra pericolului de a-ți pierde individualitatea, urmând mișcări de masă, fără a gândi critic.

Piesa „Scaunele” este de asemenea, apărută în 1952, este o capodoperă dramatică. O altă capodoperă este publicată în 1962, Regele moare.

Eugene Ionesco, Mircea Eliade, Emil Cioran -triada de aur a Exilului Parisian

La Paris, Eugene Ionesco, așa cum va semna toate creațiile sale va avea prieteni iluștri precum Emil Cioran și Mircea Eliade, existând imagini celebre cu ei trei, dezbâtând și polemizând pe străzile Parisului. Se spune că Eugene Ionesco a fost cel care pierdea ore întregi la telefon pentru a-l convinge pe Emil Cioran să nu recurgă la sinucidere, pe care o teoretizase în opera sa filosofică.

Fotoliul Nr.6 al Academiei Franceze are înscris numele Eugene Ionesco.

Eugen Ionescu a murit la Paris la 28 martie 1994. În 1909, fiica sa Marie France Ionesco a protestat față de Anul Internațional Eugen Ionescu, inițiat de UNESCO la propunerea criticului Nicolae Manolescu, deoarece ea considera că tatăl ei a fost un om de cultură francez, cu opera internațională scrisă exclusiv în această limbă.

Sursa foto: