Grecia Antică de la Războiul Peloponesiac la Filip al II-lea. Ce evenimente s-au petrecut în istoria Greciei Antice între 404 și 362 a.Chr?

Grecia Antică de la Războiul Peloponesiac la Filip al II-lea. Ce evenimente s-au petrecut în istoria Greciei Antice între 404 și 362 a.Chr?

Perioada 404-362 a. Chr. a fost dominată de încercările lui Iason din Pherrai, conducătorul Ligii Thessaliene, ale Ligii Beoţiene, conduse de Theba, de a domina lumea greacă. Sparta a fost învinsă de Atena la Cnidos, în 394 a.Chr., apoi de Theba la Leuctra (371 a.Chr.) şi Mantineea (362 a.Chr.).

Pacea lui Antalcidas

Perşii, prin „pacea lui Antalcidas”, din 387 a.Chr. au dat un avertisment grecilor cerându-le să oprească luptele interne, pentru a descuraja o regrupare a grecilor sub conducerea unei cetăţi.

Așadar, perșii reveneau pe prima scenă din postura de pacificatori ai lumii grecești preocupate exclusiv de confruntări interne. Slăbirea Spartei va deveni evidentă, iar după eșecul Tebei și al lui Iason din Pherai,  de a domina lumea greacă clasică, alte forțe se vor ridica. De data aceasta, din afara lumii grecești clasice.

Isokrate îl vede pe Filip al II-lea

Ideologul Isokrates din Atena, autor de discursuri considera că dacă Iason nu reuşise să asigure unirea lumii greceşti, aceasta va fi făcută de către Filip II, regele Macedoniei, un stat barbar elenizat. Acesta cucerise întreaga Grecie Continentală, între 360-338 a.Chr., impunându-se ca hegemon al lumii greceşti, protector al Sanctuarului panhellenic de la Delphi, „tagos”(titlu purtat de Iason din Pherrai) al Thessaliei, la Congresul Panhellenic de la Corint (337 a.Chr.).

Imediat după lupta de la Cheroneea (338 a.Chr.), Isokrates i-*a trimis o scrisoare de felicitare, cerându-i să accepte ajutorul Atenei în opera sa unificatoare. Asasinarea lui Filip II a lăsat această misiune fiului său Alexandru al III-lea.

Dar de ce era Filip al II-lea favorit? El crescuse la Teba, sub ascultarea unor lideri de talia lui Epaminondas și Pelopidas. Fiul său, Alexandru, fusese educat la Pella de către Aristotel din Stagira, cel care va redacta Monografia Atenei, constituția Ateniană. Așadar, Macedonia nu era greacă propriu-zis, era o putere regională elenizată, fapt ce i-a conferit un ascendent politic, militar și cultural asupra mai multor pretendenți la hegemonia asupra Greciei.

Filip al II-lea evită să devină rege. el este un hegemon, adică un lider politic suprem. Totuși, este primul lider care dă numele unui oraș: Phillipi.

Alungarea regilor, tiraniile lăsaseră urme în mentalul grec, iar Filip nu dorea să riște. Dar fiul său, deja era preocupat de ideea imperială. Pentru el nu mai conta ce doreau grecii. El se visa un lider aureolat de divinitate. Evident, vorbim de Alexandru al III-lea, cel Mare.