Odată cu încetarea unilaterală a așa-zisului acord pentru cereale, la data de 17 iulie, de către președintele rus Vladimir Putin, cu instituirea ulterioară „de facto” a unei blocade comerciale ruse în Marea Neagră și cu intenția Ucrainei, anunțată săptămâna trecută, de a deschide propriul „coridor umanitar” pentru trecerea navelor comerciale prin porturile sale, riscurile de escaladare încep să crească destul de rapid.

Din păcate, aceasta include amenințarea de a fi implicate și alte state în conflict, inclusiv Bulgaria, dacă Rusia își va continua acțiunile provocatoare, scrie publicația bulgară Capital.

După ce duminică, pentru prima dată de la începutul războiului, corveta rusă “Vasili Bîkov” a deschis un foc de avertizare asupra unei nave civile non-ucrainene și a efectuat o inspecție forțată la bord, astăzi Kremlinul a decis, se pare, să ridice și mai mult miza și, conform afirmațiilor Forțelor Navale Române, cel mai probabil a detonat o mină marină în apropiere de malul României.

Incidentul s-a petrecut în jurul orei 9, în apropierea digului stațiunii Costinești, între Constanța și Mangalia, care se află la aproximativ 30 km distanță de frontiera cu Bulgaria.

„Conform informațiilor inițiale, este o explozie a unei mine marine”, a comentat purtătorul de cuvânt al Forțelor Navale Române, colonelul Corneliu Pavel, citat de Digi24 TV.

Potrivit acestuia, un puitor de mine militar și un elicopter Puma au început să inspecteze zonele de coastă dintre Mangalia și Constanța pentru a găsi eventual alte dispozitive explozive plutitoare, începând de luni, de la ora 13.00. O altă alertă pentru o a doua mină pe mare în apropiere de Mangalia s-a dovedit a fi falsă, obiectul fiind de fapt un buștean mare, a adăugat el.

Reprezentanți ai Forțelor Navale Române amintesc că acesta este al cincilea caz în care a fost găsită o mină marină în apele teritoriale ale țării. În practică, însă, aceasta este prima detonare necontrolată a unui astfel de dispozitiv exploziv în apele unui stat membru NATO.

“În legătură cu informațiile primite cu privire la explozia unei mine marine în apropierea stațiunii Costinești de la Marea Neagră din România, Forțele Navale ale Republicii Bulgaria au întreprins acțiuni suplimentare de supraveghere antimine, pentru a asigura siguranța transporturilor maritime și prevenirea incidentelor”, au anunțat, luni seară, și de la Ministerul Apărării de la Sofia.

O blocadă navală și încă ceva

Explozia vine la doar o zi după ce Rusia și-a dus la îndeplinire amenințarea de a începe unilateral inspectarea navelor civile din Marea Neagră despre care bănuiește că ar putea transporta „mărfuri neautorizate” (Moscova nu a precizat încă exact ce înseamnă asta). Duminică dimineață, corveta sa de patrulare “Vasili Bikov” a deschis focul de avertizare asupra navei comerciale turcești Sukru Okan, care naviga sub pavilionul Palau către portul ucrainean Ismail de pe Dunăre.

Inițial, nava nu a răspuns apelurilor de oprire pentru o „inspecție”. După ce s-a tras cu arma, Sukru Okan a fost abordat de forțele speciale ruse, fiind folosit și un elicopter Ka-29. După încheierea „inspecției”, navei i s-a permis să meargă mai departe spre Ismail, susține Ministerul Apărării de la Moscova.

În practică, aceasta este prima demonstrație vizuală și de forță a Rusiei că, după cum dorește, va continua să obstrucționeze transportul comercial în Marea Neagră, inclusiv în zona economică exclusivă a Bulgariei, unde își extinde „exercițiile de tragere de luptă” pentru a doua oară (deocamdată până pe 19 august). Incidentul nu este inofensiv și, de asemenea, ne afectează direct, deoarece, conform informațiilor neoficiale, nava turcească a încercat să fugă în apele teritoriale bulgare și a fost urmărită de ruși.

Cât de departe este dispus să meargă Kremlinul cu așa-zisele sale inspecții, asta va fi de o importanță deosebită, atât pentru companiile bulgare ce importă și exportă mărfuri pe mare, cât și pentru securitatea întregii lumi occidentale, care ar putea fi atrasă într-o confruntare militară directă cu Rusia din cauza unei reacții excesive sau a unei greșeli a unui ofițer de marină ce a uitat de sine.

Detonarea unei mine marine în apele teritoriale ale unui stat membru NATO ridică însă riscul de escaladare la un nivel nou. În teorie, amenințarea minelor în Marea Neagră nu este nouă. Acestea au început să apară nu doar în apele teritoriale românești, ci și în cele bulgărești și turcești, încă din martie și aprilie anul trecut, când invadarea rusă a Ucrainei era în fază inițială. Atunci, cele două țări beligerante au făcut schimb de acuzații reciproce cu privire la sursa dispozitivelor explozive - Moscova a susținut că este vorba despre minele care s-au desprins în timpul unei furtuni din gardurile defensive ucrainene de lângă Odesa, iar Kievul - că este vorba despre provocări și diversiuni rusești.

De la amenințări la mine reale

Există un detaliu important aici. O sursă militară de rang înalt a comentat la acea dată pentru „Kapital” că minele găsite în apele teritoriale ale Bulgariei nu au fost efectiv activate. Acest lucru ne determină să credem că la acea vreme nu a fost un act direct de agresiune, ci mai degrabă un avertisment (evident că din partea lui Putin).

Un an mai târziu, incidentul din apele românești arată că Kremlinul este acum înclinat să treacă de la amenințări la acțiuni reale. Potrivit datelor neoficiale de la serviciile secrete occidentale, Marina Rusă are în prezent patru sau cinci submarine diesel-electrice de clasa Kilo în Marea Neagră. Fiecare dintre acestea poate pune fără niciun zgomot în mare până la 24 de mine, fără să se arate la suprafață. NATO, la rândul său, ține constant la Marea Neagră avioane militare Poseidon și drone de recunoaștere capabile să localizeze și să monitorizeze mișcarea submarinelor inamice.

Practic, minele marine sunt o armă tăcută, pasivă și destul de insidioasă, care a fost folosită de mai bine de un secol. Sunt relativ ieftine și ușor de utilizat, dar în același timp cu o eficiență ridicată, deoarece permit chiar și țărilor cu o flotă mai slabă să lupte cu un adversar mai puternic. Mai important, în acest caz, este că minele pot fi aplicate „anonim”: sursa lor poate fi cu greu localizată și dovedită, astfel utilizarea lor nu provoacă automat escaladare și un răspuns militar. Tocmai pe acest efect se bazează probabil Rusia în acest moment.

Chiar dacă nu seamănă cu armele moderne de astăzi, mina este o muniție de tipul „trage și uită” – așteaptă în tăcere (uneori ani de zile) ca victima să intre în contact cu ea din neatenție. Problema este că ea reprezintă o amenințare nu numai pentru inamic, ci și pentru oricine nu are cunoștință de existența ei și de locul în care se află. Prin urmare, și conform convențiilor de aplicare a acestora, minele trebuie ancorate, iar zonele în care sunt amplasate trebuie anunțate oficial. În acest caz, însă, situația nu este de așa natură: minele plutesc liber, sunt activate și creează o amenințare directă pentru transportul civil.

Frica pe post de armă

Unul dintre punctele importante în cazul acestui tip de arme este că au și un efect psihologic uriaș. Minele marine sunt definite ca arme de tipul A2AD (Anti-access/Area Denial) care blochează accesul navelor inamice în zone maritime sau strâmtori critice. Chiar și posibilitatea prezenței lor într-o anumită zonă de ape este suficientă pentru a paraliza activitățile operatorilor maritimi și pentru a opri sau încetini efectiv navigația într-o anumită secțiune strategică. Așa este, de exemplu, cazul Bosforului și Dardanelelor ori gurilor Dunării, unde zeci de nave sunt acum îngrămădite, așteaptă să le vină rândul să acosteze în porturile ucrainene și românești de la Dunăre.

În această situație, minele nici măcar nu au nevoie să arunce în aer un vas pentru a-și atinge scopul. Și în acest caz, este evident că prima de asigurare pentru transportul de mărfuri în Marea Neagră ar trebui ridicată la un nivel cosmic, astfel încât exporturile ucrainene de aici să nu mai aibă sens. În această situație, chiar dacă blocada navală rusă se dovedește ineficientă, iar navele comerciale o pot ocoli nestingherite prin apele teritoriale ale statelor membre NATO - Turcia, Bulgaria și România -, asta s-ar putea să nu conteze prea mult. Pentru că navigația în Marea Neagră minată se va dovedi a fi o activitate prea costisitoare pentru toți cei care nu știu exact unde sunt minele...

(Articol de Momcil Milev; Traducerea: Mirela Petrescu, RADOR)