Lingvista Rodica Zafiu a vorbit despre una dintre cele mai disputate greșeli din limba română. Aceasta explică de ce cacofonia nu este o greșeală de limbă și nici de gramatică. Mai mult, profesorul susține că în alte limbi nu există o astfel de greșeală stilistică.

În România a apărut un nou trend, care pare să devină din ce în ce mai popular. Oamenii tind să simplifice modul în care vorbesc, așa că folosesc prescurtări cum ar fi „csf-ncsf”- ce să faci, n-ai ce să faci. Lingvista Rodica Zafiu, profesoară la Facultatea de Litere a Universității din București, susține că acest trend se va menține până când românii se vor folosi de el.

Profesoara a precizat că limba română, la fel ca restul limbilor, se află într-o schimbare continuă, însă acest lucru nu este unul periculos. Rodica Zafiu a vorbit și despre cuvintele împrumutate din limba engleză, care sunt deja în DOOM3. Lingvista susține că acestea nu strică limba română, ci limba le strică pe ele, pentru că le îndepărtează de la original, prin adaptare.

În cadrul unui interviu acordat celor de la Europa Liberă, lingvista Rodica Zafiu a fost întrebată dacă românii ar trebui să se ferească de cacofonii sau de expresia „ca și”. Acesta a ținut să sublinieze că doar în limba română există cacofonii și ele nu sunt greșeli de gramatică și nici de lexic.

„Am spus la un moment dat că aș înființa o ligă de apărare a cacofoniei în limbă, pentru că e foarte ciudat ce s-a întâmplat la noi.

În fond, cacofonia nu e o greșeală de limbă propriu-zisă, nici de gramatică, nici de lexic. E pur și simplu, o inabilitate stilistică, deci se plasează doar la nivel stilistic.

E cu totul altceva decât virgula dintre subiect și predicat, care e o normă de punctuație întemeiată pe gramatică.

E cu totul altceva decât scrierea cu mai mulți sau mai puțini „i” sau cu absența cratimei. N-o să găsiți niciodată în cărțile serioase de lingvistică vreo vorbă împotriva cacofoniei”, a explicat profesoara pentru Europa Liberă.

Ce este, de fapt, cacofonia

Lingvista Rodica Zafiu susține că nu este vorba despre o greșeală sau despre cuvinte vulgare, ci despre o repetare neplăcută auzului. Ea consideră că teama de cacofonii este absurdă și nu poți schimba structura gramaticală a cuvântului pentru a evita niște sunete.

„S-a creat un fel de folclor, dar foarte puternic și care s-a amplificat văzând cu ochii. Ceea ce acum 30 de ani nu se gândea nimeni că ar fi caracterizat drept cacofonie, încet, încet a ajuns să fie, pentru că au ajuns unii să vadă cacofonii grafice acolo unde poate se face o pauză, nu se pronunță secvențele respective cu c.

După cum spun stiliștii, cacofonia n-are nimic de-a face cu cuvinte vulgare sau cu anumite sau câteva cuvinte tabu, ci e pur și simplu o repetare neplăcută auzului de sunete.

Dar asemenea cacofonii sunt inerente în limbă, pentru că gândiți-vă la multe verbe, la mai mult ca perfectul românesc- merseserăm -asta e o cacofonie într-un anumit sens.

Ce-o să facem? O să schimbăm structura gramaticală a cuvântului ca să evităm niște sunete care ni se par nouă că sună repetitiv sau urât? E absurd!

E o spaimă absurdă care nu există în alte limbi. Căutați în cazul limbii engleze sau franceze dacă există asemenea reguli să vedeți că ele nu există. De fapt, ele nu există nici în cazul limbii române decât într-un fel de folclor.

Așa-numita excepție la cacofonie umblă prin școli de decenii, și anume faptul că trebuie evitate cacofoniile, dar că sunt niște cazuri precum Biserica Catolică ce sunt acceptate.

N-o să găsiți asta în nici o carte serioasă de lingvistică. Se întâmplă, din păcate, în orice limbă, ca aceste idei false să aibă efect, pentru că oamenii le iau în serios”, explică profesoara.