Care sunt primele simptome ale scarlatinei. Părinții trebuie să ceară ajutorul medicilor pentru a evita eventuale complicații

Andra Puiu
5 aprilie 2023, 21:06

Sursa foto: Kamil Macniak | Dreamstime.com

Cazurile de scarlatina au revenit în școlile din România, iar părinții trebuie să știe cum își pot preteja copiii de această boală. Încă de la primele simptome cei mici trebuie să fie duși la medicul specialist.

Principalele semne ale scarlatinei sunt febra, erupțiile la nivelul pielii care sunt de culoare roșu intens și se simt destul de aspru la atingere. Scarlatina este o boală contagioasă și se transmite foarte ușor de la o persoană la alta, mai ales, pe cale aerogenă. O persoană bolnavă care strănută, tușește sau râde spre altcineva îi va transmite boala.

Mai multe cazuri de scarlatină au fost înregistrate în școlile din Constanța. Această boală este cel mai întâlnită la copiii cu vârste cuprinse între cinci și 10 ani. Diagnosticul este pus pe baza culturii din proba de exsudat faringian. Cei care se confruntă cu această boală vor urma un tratament cu antibiotic, cel mai adesea medicii administrează penicilina. Este important ca scarlatina să fie tratată încă de la primele semne pentru a nu se ajunge la complicații infecțioase și post-infecțioase.

Care sunt cauzele scarlatinei

Scarlatina este o infecție bacteriană care este determinată de anumite tipuri de streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes), care produc toxina eritrogenă (eritrotoxina). Este important de precizat că Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanți, iar singurul rezervor cunoscut în natură este omul.

Stațiunea cunoscută de romani și regii Ungariei, acum uitată

Cod galben de ploi, vânt puternic, lapoviță și ninsori, în România

Medicii au atenționat că bacteria poate fi găsită pe piele, la nivelul gâtului și nasului. În anumite situații, aceasta poate provoca infecții noninvazive, printre care se numără faringita sau amigdalita acută, impetigo și scarlatina. Streptococul beta hemolitic de grup A se transmite prin mai multe metode:

Prin contact direct, pe cale aerogenă, prin picăturile respiratorii de mucus și saliva care pot fi răspândite prin tuse, strănut, râs sau vorbit de persoanele bolnave sau, într-o masură mai mică, de purtătorii asimptomatici (persoane sănătoase care au bacteria și nu prezintă simptome). Contactul direct strâns este modalitatea cea mai frecventă de transmitere, de aceea, riscul de îmbolnăvire este mai mare în colectivități și familie,
Rar, prin intermediul alimentelor contaminate.
Foarte rar, prin contact indirect, prin atingerea feței, a ochilor sau gurii dupa ce persoana a atins obiecte contaminate (căni, farfurii, pixuri, jucării sau suprafețe precum mesele, etc.), folosite sau atinse de persoana bolnavă,
Excepțional, prin contactul cu leziunile cutanate produse de streptococul beta-hemolitic de grup A.

Primele simptome ale scarlatinei

Printre primele simptome ale scarlatinei se numără febra înaltă, de peste 38 de grade Celsius, și amigdalita acută. Amigdalele se vor umfla și vor căpăta o culoare de roșu închis. Ganglionii de la nivelul gâtului vor fi și ei mari și dureroși. În plus, va fi resimțită și o dificultate la înghițire. Alte semne scarlatinei sunt durerile de cap, frisoanele, vărsăturile sau starea generală de rău.

La o zi sau chiar două de la debutul bolii vor avea apărea acele pete roșii mici, de unu sau doi milimetri. Acestea vor fi plate la început și vor deveni în timp mai proeminente. În plus, vor fi fine la început, dar o să devină aspre. Erupția va apărea pentru început la nivelul toracelui și o să se răspândească apoi rapid în alte părți. Palmele și fața nu sunt afectate de această erupție, care dispare în aproximativ șapte zile. Aceste pete sunt destul de pronunțate la nivel axilar, inghinal și la nivelul plicilor coatelor.

De asemenea, în prima zi de la infectare, limba o să fie acoperită cu un depozit alb-cenușiu, care va căpăta un aspect mov în următoarele zile. Mucoasa limbii se va reface la 10-12 zile de la infectare și o să aibă o culoare de roșu închis și va fi lucioasă. Descuamarea furfaracee va apărarea pe față, urechi, gât și torace între zilele șapte și 15 de boală și va persista timp de două sau chiar săptămâni.

Cum poate fi tratată scarlatina

Scarlatina este, de cele mai multe ori, o boală ușoară, dar unele persoane ar putea să aibă nevoie de internare în spital. Tratamentul prompt pentru această boală este antibioticul. Medicul pediatru sau medicul de familie va discuta cu pacienții sau cu părinții despre simptomele pe care bolnavul le resimte pentru a fi redus riscul unor complicații. Printre acestea se numără:

Complicații toxice (precoce) care apar în cursul evoluției bolii și sunt cauzate de răspândirea toxinei la nivelul altor organe, cu afectarea inimii (miocardita), rinichiului (glomerulonefrita), ficatului (hepatita), articulațiilor (poliartrita).
Complicații infecțioase: de vecinatate (otita medie, otomastoidita, sinuzita, flegmon periamigdalian) sau la distanță și sistemice (pneumonie, meningită, pericardită, sepsis).
Complicații postinfectioase (tardive) care apar între zilele 15 - 25 de boală, fiind reprezentate de reumatismul articular acut (RAA), glomerulonefrita acuta și eritemul nodos, complicații însă care au devenit rare iî ultimii ani datorită tratamentului cu antibiotic.

Medicii recomandă, de cele mai multe ori, penicilina. În cazul în care copilul este alergic la acest antibiotic, medicul va prescrie un alt medicament, precum eritromicina, claritromicina sau azitromicina. Tratamentul cu antibiotic limitează transmoterea bolii altor persoane și evită posibilele complicații. În plus, antibioticele ajută la scurtarea simptomelor în cazul copiilor mici.

Modalități de prevenire ale bolii

Este important de precizat că nu există un vaccin care să prevină scarlatina, iar cea mai bună metodă de a te proteja este precauția împotriva infecțiilor. Cel mai important aspect este să te speli pe mâini cu apă și săpun. Copiii trebuie să facă acest pas la începutul zilei de școală, după folosirea toaletei, după joacă, dar și înainte și după ce au mâncat.

O altă modalitate de prevenție este evitarea folosirii în comun a ustensilelor de mâncat. Un copil nu trebuie să utilizeze în comun cana, paharul, farfuria sau tacâmurile cu un alt coleg sau cu un prieten. În plus, copilul trebuie să fie învățat să își acopere gura sau nasul atunci când tușește sau strănută pentru a nu răspândi germenii. În cazul în care nu are o batistă sau un șervețel de hârtie, el trebuie să strănute în plica cotului, potrivit ReginaMaria.ro.