Săptămâna pe care o încheiem a fost marcată de două evenimente importante. Vom încerca să le comentăm pe amândouă.

Desigur, cel mai important eveniment a fost reţinerea, pentru 24 de ore, a lui Victor Piţurcă şi plasarea lui apoi sub control judiciar, dar şi a fiului acestuia, Alexandru, alături de Gabriel Ţuţu, directorul „Romarm”, supuşi şi ei aceluiaşi joc de-a reţinerea şi arestarea preventivă. Toţi chemaţi mai întâi în calitate de martori, deveniţi apoi inculpaţi, reţinerea lor pentru 24 de ore şi apoi plasarea sub control judiciar.

După părerea mea, un balet de-a uite gratiile, nu sunt gratiile, menite să atragă atenţia opiniei publice că DNA lucrează. Un răspuns la întrebarea din ce în ce mai insistentă: ce se întâmplă cu dosarele pandemiei? Uite că dosarele din pandemie nu au fost uitate, ci deja încep să se ia măsuri împotriva celor care au profitat de nenorocirea în care am fost băgaţi. Pe ce mă bazez când fac această afirmaţie.

În primul rând, pe prezenţa lui Victor Piţurcă, primul audiat şi primul încătuşat, deşi, teoretic cel puţin, cei care au executat frauda sunt fiul lui, Alexandru, şi Gabriel Ţuţu. De ce primul Piţi? Pentru că reţinerea şi punerea sub acuzare a fostului selecţioner al Naţionalei de Fotbal a României şi câştigător al Cupei Campionilor Europeni este mult mai de efect decât arestarea celorlalţi doi. Dacă ar fi fost reţinut numai Ţuţu, desigur că ar fi fost o ştire banală, care ar fi trecut aproape neobservată de opinia publică. Numele lui Ţuţu nu este cunoscut şi nu vinde informaţia că DNA lucrează.

În al doilea rând, să ne gândim cine a făcut afacerea. „Romarm”. O firmă cu capital integral de stat. O fimă strategică a statului român. Care, aşa cum îi spune şi numele, se ocupă de cu totul altceva decât cu măştile de protecţie, conforme sau neconforme. Cred că prima întrebare la care trebuie să răspundă procurorii este: ce caută „Romarm” în această afacere, că nu e fabrică de confecţii. De ce să importe utilaje pentru fabricarea măştilor? Cu aprobarea cui a făcut asta? Cu atât mai grav este faptul că aceste măşti, care, repet, nu înţeleg de ce trebuiau fabricate de „Romarm”, când există atâtea firme de profil, nu sunt conforme.

Ce să credem.? Că dacă ar face afaceri sau ar produce arme, aşa cum îi este principalul obiect de activitate, acestea s-ar putea să fie neconforme? Că soldaţii noştri s-ar putea trezi, prin teatrele de operaţiuni unde se află, sau la antrenamente în poligon, că puşca nu trage, pentru că nu e conformă, tancul nu are turelă, blindata nu are blindaj, iar vesta antiglonţ este o simplă vestă din pânză fosforescentă, din cea pe care o folosesc bicicliştii ca să nu dea maşinile peste ei? Aici cred eu că este adevărata gravitate a acestui caz.

Că la „Romarm”, firmă strategică a statului român, conduc nişte ţepari nepricepuţi, gata să facă orice pentru o şpagă. Şpagă care ar putea să vină, nu de la familia Piţurcă, aşa cum spun procurorii că s-a întâmplat acum, ci de la un duşman al statului român. Iar „neconformitatea” materialelor furnizate de „Romarm”, în condiţiile în care avem un război la graniţe, s-ar putea să ne conste foarte mult.

În al treilea rând, valoarea prejudiciului. Desigur că pentru un om de rând, suma este uriaşă. Dar faţă de jafurile care s-au făcut în pandemie, faţă de ce bani s-au scurs din buget în buzunarele profitorilor, este una infimă. Desigur, trebuie început de undeva. De la un capăt. Dar de ce să nu începem de la capătul de sus? De la tunurile grele. Asta în condiţiile în care DNA şi Parchetul General au anunţat demult că au câteva sute de dosare în lucru despre tunurile din pandemie.

Cum de a fost primul gata fix cel în care este inculpat Victor Piţurcă? Cum de nu a fost instrumentat încă primul tun semnalat de presă, cel cu firma bucătăresei din Giurgiu, desemnată să importe măşti la o sumă astronomică? Cum de nu au fost gata până acum dosarele care ar fi trebuit deschise pe baza raportului Curţii de Conturi, vechi de aproape doi ani, în care procurorii aveau toate datele şi expertizele şi nu mai era nevoie decât de audieri şi alte câteva chestiuni tehnice pentru a-i trimite în judecată pe cei acuzaţi? Răspunsul cred că este simplu. Motivele sunt două. De autorii marilor tunuri, de sute de milioane de euro, nu este voie să se atingă nimeni, iar al doilea, că în acest dosar prezentat acum există şi numele unei persoane publice, Victor Piţurcă. Adică, staţi liniştiţi, DNA lucrază la dosarele pandemiei.

Voi crede că acest dosar nu a fost scos pe piaţă acum, din motive cu totul altele decât setea de justiţie şi recuperarea prejudiciilor, atunci când vor începe să fie reţinuţi de DNA în dosare de corupţie, marii profitori. Cei care au pus la cale şi condus jaful din pandemie: premieri, miniştrii, secretari de stat şi tot felul de comandanţi. De mână cu „oameni de afaceri” abonaţi la banii statului. Alături de ei, şi Ţuţu, şi Piţi, desigur, dacă vor fi găsiţi vinovaţi.

Al doilea eveniment, mai puţin mediatizat, este o nouă audiere, vineri, a fraţilor Tate la DNA. De fapt, nu audierea în sine, pentru că audieri au mai avut loc. Ci faptul că fraţii Tate au încercat să vină cu artileria grea. Tocmai din America a traversat Oceanul avocata Tina Glandian, ca să-i scoată din arest pe cei doi inculpaţi. Tina Glandian a devenit celebră, după ce a apărat cu succes în procese pe foarte celebrii Michael Jackson, Chris Brown sau Mike Tyson.

Numai că de data asta a trecut Oceanul cam degeaba. În primul rând că nu cunoaşte procedurile din România. Şi chiar dacă le-ar învăţa într-o noapte, nu prea are ce face cu ele. Nu există raport de reciprocitate între barourile din România şi SUA, aşa că celebra avocată nu are competenţe legale pe teritoriul nostru, deci nu poate asista la audieri, ceea ce pentru un avocat este esenţial în formularea apărării şi nici nu poate pleda direct. Aşa că, cel mult, poate juca rolul de antrenor, de pe margine, al avocaţilor români ai fraţilor Tate.

Şi mai este ceva în legătură cu această încrengătură avocăţească. Vineri, când au fost aduşi la audieri, unul dintre ei, Tristan, a reuşit să dea un bileţel reporterului Antena 3 aflat în faţa DIICOT. În el era un strigăt de ajutor, ca al cuiva sechestrat. Iată conţinutul:  „Dovezile DIICOT împotriva noastră sunt că prietenele noastre, Beatrice şi Yasmina, au realizat filmuleţe pe Tik-Tok în 2021. De aceea sunt în închisoare. Întrebaţi DIICOT despre probe. Întrebaţi judecătorii cine îi influenţează. Spuneţi lumii ce se întâmplă! Tristan Tate”.

Întrebarea este: de ce, dacă asta este dorinţa clienţilor, avocaţii fraţilor Tate nu fac cunoscute aceste veritabile strigăte ale lor. Sigur că ei se apără cum cred mai bine. Dar, faptul că avocaţii tac, în timp ce clienţii lor vor să spună ceva opiniei publice şi o pot face direct prin ei, nu prin bileţele strecurate presei, faptul că din America vine o avocată celebră, dar vine, aşa cum am arătat, cam degeaba, faptul că la arest, fraţii Tate au fost vizitaţi de consulul britanic împreună cu ataşatul economic al ambasadei Marii Britanii, ne poate duce cu gândul că nu sechestrarea şi violul sunt adevăratele motive pentru care se află în arest. Ci unele economice. Despre bani, adică. Aici este cheia cazului, care cel puţin oficial, deocamdată este ocolită de către procurori: sursa banilor.