Mâine, 12 decembrie 2022, se așteaptă o decizie de referință din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Lumea juridică este pusă în așteptare, dosarele având ca obiect contestații în anulare împotriva unor hotărâri definitive de condamnare întemeiate pe prescripția răspunderii penale fiind amânate spre a fi deslușită o problemă de drept de importanță deosebită de către instanța supremă.

Deși obiectul deciziei ce este așteptată mâine a fost clarificat în mare parte prin Decizia nr. 67/25.10.2022, pronunțată de aceeași instanță supremă, astfel că problematica supusă dezlegării nu ar mai fi una de actualitate, hotărârea prealabilă ce se așteaptă este de importanță tocmai prin raportare la Decizia nr. 67/25.10.2022.

În cursul zilei de mâine, instanța supremă ar trebui să răspundă la o întrebare de interes, respectiv, dacă se poate reanaliza legea penală mai favorabilă în cadrul etapei admisibilității în principiu a contestației în anulare.

Răspunsul nu poate fi decât unul negativ, în sensul că în etapa admisibilității în principiu nu se reanalizează legea penală mai favorabilă, această chestiune urmând a fi tranșată pe fondul contestației în anulare, aspect lămurit de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 297/2020 în care „a reţinut că procedura admiterii în principiu a cererilor formulate, conform dispoziţiilor art.426 din Codul de procedură penală, nu presupune o judecată asupra temeiniciei contestaţiei în anulare, care să implice administrarea unui probatoriu în faţa instanţei sesizate, ci o verificare formală a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea unei astfel de cereri. În acest sens, potrivit prevederilor art.431 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanţa sesizată va verifica dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute la art.426 din Codul de procedură penală şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.”

Mai departe însă mediul juridic este frământat de întrebarea, dacă pe fondul contestației în anulare, după etapa admisibilității în principiu, se poate reanaliza legea penală mai favorabilă, astfel încât să se constate intervenția prescripției răspunderii penale, prin raportare la Codul penal în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022?

Răspunsul este categoric afirmativ, iar dezlegarea aceste chestiuni de drept vine direct de la Curtea Constituțională a României, respectiv din Decizia nr. 358/2022 prin care s-a statuat asupra ineficienței instituției întreruperii prescripției răspunderii penale.

În acest sens trebuie precizat că deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, iar instanțele de judecată nu au competența de a contrazice instanța de contencios constituțional!

Pentru a pronunța Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituțională a reunit 10 cauze în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin.(1) C.pen., ca urmare a precedentei Decizii nr. 297/2018.

Una dintre aceste cauze reunite, care clarifică chestiunea de drept arătată, este dosarul nr. 1070/54/2019 al Curții de Apel Craiova, în care a fost ridicată și admisă excepția de neconstituționalitate vizată de Decizia nr. 358/2022.

Acest dosar viza o contestație în anulare formulată de contestatorul S.M.G. împotriva unei hotărâri definitive de condamnare în care a fost reținută legea penală mai favorabilă, vechea lege, respectiv Codul penal din 1969.

Analizând excepția de neconstituționalitate, prin prisma legăturii cu cauza, Curtea Constituțională a României a declarat-o admisibilă și întemeiată, astfel încât instanța de contencios constituțional a stabilit că Decizia nr. 358/2022 produce efecte juridice într-o cauză vizând o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri penale definitive în care a fost reținută legea penală mai favorabilă Codul penal din 1969.

În acest sens, sub aspectul legăturii cu cauza, prin Decizia nr. 260/2018 Curtea Constituțională a arătat: „Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.”

În acest mod, prin faptul că nu a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de numitul S.M.G. în dosarul nr. 1070/54/2019, ci mai mult, aceasta a fost admisă, Curtea Constituțională a consfințit aplicabilitatea acestei decizii în cazul contestațiilor în anulare împotriva hotărârilor definitive de condamnare pentru care s-a reținut legea penală mai favorabilă Codul penal din 1969.

În aceste condiții sper ca lumea juridică pusă în așteptare de chestiunea de drept ce urmează a fi clarificată mâine de instanța supremă să își reia cursul firesc spre a permite persoanelor aflate sub imperiul unei detenții vădit nelegale să aibă parte de o justiție bazată pe lege, în care drepturile și libertățile fundamentale sunt garantate, iar prevederile constituționale sunt respectate.

Doar astfel s-ar putea da eficiență Declarației Universale a Drepturilor Omului, sărbătorită mult prea timid în țara noastră pe 10 decembrie.

Concluzionând, DA, prescripția răspunderii penale trebuie aplicată fără discriminare pentru toate persoanele condamnate anterior Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, indiferent de legea penală mai favorabilă identificată în cauză.