Statele Unite își trimit cea mai modernă navă de război în Asia de Est, într-o misiune care ar putea pregăti terenul pentru o eventuală desfășurare a rachetelor hipersonice americane în regiune. USS Zumwalt este primul dintr-o clasă de trei distrugătoare de rachete ghidate despre care Marina americană spune că va „crea un nou nivel de complexitate a spațiului de luptă pentru potențialii adversari”.

USS Zumwalt și-a anunțat prezența în zona Pacificului, în Asia de Est, iar acest lucru este de natură să atragă atenția Chinei, unul dintre posibilii adversari.

„Prezența unei nave de război invizibilă va atrage atenția, fiind de mare interes (pentru China)”, mai ales dacă Zumwalt este echipat cu rachete hipersonice, a declarat analistul Carl Schuster, fost căpitan al marinei americane.

Un raport din luna august al Institutului Naval al SUA a arătat că USS Zumwalt va fi modernizat anul viitor. Acesta va fi dotat cu un sistem militar capabil să lanseze rachete cu viteză hipersonică (C-HGB). Potrivit unui raport al Serviciului de Cercetare al Congresului din 2022, în momentul în care va deveni manevrabil, C-HGB va fi dificil de detectat și interceptat. Rachetele pot atinge viteze de nivelul Mach 5 sau chiar mai mare, de cel puțin cinci ori peste viteza sunetului sau până la 13.000 de mile (20.921 de kilometri) pe oră.

„Se intenționează ca C-HGB să fie capabil să distrugă ținte doar în virtutea vitezei sale, se arată în raport.

Săptămâna trecută, USS Zumwalt a făcut o escală în Guam, de unde a ajuns în Japonia luni, conform declarației unui purtător de cuvânt din Flota a 7-a a Marinei SUA. Nava de război a fost detașată la Escadrila de distrugătoare 15, cea mai mare a Marinei SUA, cu baza în afara Statelor Unite, care operează la Yokosuka, lângă Tokyo.

Zumwalt este peste alte distrugătoare americane

USS Zumwalt are o lungime de 610 picioare (185 de metri) și deplasament de 16.000 de tone. Nava este descris drept „cel mai mare și mai avansat din punct de vedere tehnologic distrugător de suprafață din lume”, potrivit unei fișe informative a Marinei.

Prin comparație, distrugătoarele din clasa Arleigh Burke, care formează coloana vertebrală a flotei americane, sunt cu aproximativ 30 de metri mai scurte și au un deplasament sub 10.000 de tone.

Cel mai mare distrugător de suprafață al Chinei, Type 055, are un deplasament de aproximativ 12.000 - 13.000 de tone. Dar, deși Marina Armatei Populare de Eliberare a Chinei nu poate egala în dimenisiuni Zumwalt, cu siguranță poate câștigao bătăile datorită numărului mai mare.

China este superioară ca număr de nave

Marina americană poate opune doar trei nave din clasa Zumwalt, celelalte fiind USS Michael Mansoor și viitorul USS Lyndon B. Johnson. Aceasta în vreme ce marina chineză are șase distrugătoare Type 055.  De asemenea, se așteaptă ca mai multe astfel de nave să fie lansate, în cadrul unui program masiv de construcție navală. Astfel, flota navală chineză a ajuns să depășească SUA și să devină cea mai mare din lume.

USS Zumwalt este înarmat cu 80 de celule de lansare verticală pentru rachete care pot lovi ținte terestre și maritime, precum și cu rachete antisubmarine. Dar Type 055 are 112 celule de lansare capabile de aceleași sarcini.

Marina americană spune că Zumwalt se mândrește cu o serie de inovații, cea mai importantă fiind designul invizibil.

Un program cu probleme

Pe de altă parte, construcția distrugătoarelor din clasa Zumwalt a fost inclusă într-un program controversat și costisitor derulat de Marina SUA. Costurile de cercetare și dezvoltare, precum și cele de construcție a făcut ca cele trei nave să coste aproximativ 8 miliarde de dolari fiecare, potrivit unui raport al Government Accountability Office (GAO) din 2018.

Aceste costuri puteau fi reduse considerabil dacă Marina ar fi mers cu planul inițial de a construi 32 de distrugătoare masive. S-a renunțat la program pentru cele trei nave, dat find că navele din această clasă ar avea nevoie de modificări substanțiale pentru a îndeplini misiuni de apărare împotriva rachetelor balistice.

USS Zumwalt a fost pusă în funcțiune în 2016, dar a fost nevoie de patru ani pentru ca Marina să accepte livrarea finală de la constructorul General Dynamics, abia după ce toate sistemele sale au fost verificate, conform CNN.