Codul Fiscal arată că perioada de concediu trebuie calculată la stagiul de cotizare. Această vechime reprezintă perioada în care ne aflăm în activitate cu un contract de muncă. Vechimea este luată în considerare inclusiv atunci când salariații se află în anumite tipuri de concedii. Dar, potrivit legii, există un concediu care nu va fi luat în considerare.

Așadar, concediile de odihnă, de incapacitate temporară de muncă din cauza unor accidente sau boli profesionale, precum și cele la care au dreptul părinții pentru nașterea, creșterea și îngrijirea copilului sunt luate în calcul atunci când se stabilesc drepturile de pensie, potrivit legislației în vigoare.  Chiar dacă unele dintre acele perioade sunt necontributive, ele sunt asimilate în legislație ca stagii de cotizare.

Stagiul de cotizare este perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Trebuie subliniat că există un tip ce concediu care nu se calculează la stagiul de cotizare: concediul fără plată.

Concediul de odihnă

Fiecare salariat trebuie să-și poată lua anual măcar 20 de zile libere, având dreptul la acestea prin Codul muncii, iar perioada de concediu este calculată la stagiul de cotizare. Chiar și dacă sunt acordate (prin legi speciale sau prin contractul de muncă) mai multe zile de concediu de odihnă anual se aplică același principiu.

Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă, prevede Codul muncii. Așadar, concediile fără plată sunt cele care nu se vor lua în calcul pentru vechimea în muncă, dar nu cele de odihnă.

Concediul pentru incapacitate de muncă

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale arată că angajații care solicită concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente de muncă sau boli profesionale trebuie să prezinte un certificat medical.

Pe acest fond, perioada în care angajatul nu poate munci este considerată vechime în muncă.

Legea anterior menționată arată că ”perioada de suspendare a contractului individual de muncă în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă datorată producerii unui accident de muncă sau boală profesională se consideră vechime în muncă”.

În plus, legea arată că pentru acest tip de concediu se acordă și o indemnizație, socotită din prima zi de concediu. Aceasta se va acorda timp de 183 de zile.

Concediile pentru nașterea, creșterea și îngrijirea copiilor

Așa cum era de așteptat, legislația în vigoare ia în considerare ca perioada de cotizare la pensie și concediile de maternitate, de acomodare, cele pentru îngrijirea copilului bolnav și cele paternale.

Concediul de maternitate este luat de salariatele care urmează să nască, acordat împărțit între perioada de sarcină și cea de lăuzie (în total, cel mult 126 de zile). Și aici se acordă o indemnizație, de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni.

Concediul paternal este singurul concediu care aparține exclusiv taților, fiind reglementat în Legea nr. 210/1999. Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, având dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.

Concediul de creștere a copilului, ce poate fi acordat oricăruia dintre părinți, este cel mai mare dintre acestea, fiind de până la doi ani (trei ani, în cazul copilului cu handicap). Potrivit OUG nr. 111/2010, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.

Concediul de acomodare pentru cei care adoptă este de cel mult un an, potrivit Legii nr. 273/2004, iar cuantumul indemnizației de acomodare reprezintă 85% din veniturile realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani și nu poate fi mai mică de 1.787 de lei și nici mai mare de 8.500/lună.

Angajații au dreptul și la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. Pentru acest tip de concediu există dreptul la o indemnizație lunară de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară.

Mai nou, acest tip de concediu medical se acordă și pentru situațiile în care copilul cu vârsta de până în 18 ani este carantinat sau izolat din cauza unor boli infectocontagioase, scrie Capital.