Căderea rețelelor momdiale ale Facebook, Whatsapp și Instagram a pus pe gânduri serviciile secrete din lumea occidentală. Este o certitudine că în cazul unui conflict deschis cu regimuri autoritare precum China, Rusia, Iran sau Turcia, giganții internetului ar fi printre primele ținte, iar riscurile sunt de-a dreptul uriașe.

"Lăsați destui oameni să se bazeze pe unul sau doi giganți tehnologici în tot ceea ce fac și creați o vulnerabilitate asemănătoare Pearl Harbor", scrie Seth J. Frantzman în analiza pe care o publică în Jerusalem Post, subliniind riscurile pe care le implică "monopolul" pe care Big Tech l-a pus pe zone întregi ale internetului.

Pentru că serviciile oferite de giganții internetului nu mai sunt de multă vreme un mod de a ne petrece timpul liber, ci au devenit o parte indispensabilpă a vieții noastre. O mare parte a lumii "se bazează pe aceste platforme și servicii, care sunt în mare parte nereglementate de guverne, pentru a trimite mesaje, a efectua apeluri, a primi informații și a coordona întâlnirile și viața de zi cu zi", constată jurnalistul israelian.

Frantzman e conștient că "epoca internetului a mutat rapid puterea în mâinile câtorva mari giganți tehnologici care funcționează ca monopoluri pentru găzduirea, distribuirea și difuzarea informațiilor".

Cum s-a ajuns ca Big Tech să controleze întreaga lume?

"Când era Internetului a început în anii 1990, a oferit oamenilor un mod radical nou de acces la informații; anterior, existau doar presa scrisă, televiziunea și radioul. Natura Internetului, interactivă în moduri în care celelalte trei nu erau, a însemnat că a început rapid să își facă loc într-o multitudine de locuri din viața oamenilor, (...).

În scurt timp, Internetul a oferit o modalitate alternativă de a viziona televiziunea - site-uri de streaming și YouTube. Acest lucru s-a extins rapid la radio și alte medii. Știrile au intrat în online, lovind mijloacele mass-media vechi. Vânzările de produse sau cumpărăturile s-au mutat online, la fel ca și crearea de portaluri pentru ca oamenii să poată conversa prin chat, să transmită mesaje, să comunice și să creeze versiuni virtuale ale lor.

Cea mai recentă revoluție a fost legarea acestor diferite elemente sub puterea companiilor Big Tech - precum Facebook. Ceea ce înseamnă acest lucru este că, în timp ce era Internetului de la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000 a fost un Vest Sălbatic gratuit, noua eră reflectă mai mult epoca baronilor tâlhari din SUA de la sfârșitul secolului al XIX-lea - monopolurile și trusturi care au ajuns să domine industria prin integrare orizontală și verticală.

Companiile de mari tehnologii sunt atât de mari încât acum au înghițit zone de internet și controlează modul în care circulă majoritatea informațiilor și comunicațiilor".

Care sunt riscurile?

Uriașele platforme controlate de Big Tech s-au mai prăbușit și până acum, de obicei pentru perioade scurte de timp. Trebuie, însă, precizat că "în ultimii ani a existat o creștere a incidentelor cibernetice, inclusiv a atacurilor cibernetice care au vizat infrastructura critică, fie în Israel, SUA sau în alte locuri". Ca urmare, guvernele din întreaga lume ar trebui să-și pună problema "cum pot replica sau menține comunicarea și sistemele majore de Internet în cazul unei avarii la companiilor mari care sunt prea mari pentru a eșua".

Aici nu e vorba de un risc imaginar. Lumea întreagă a intrat într-o eră de incertitudine nu numai din cauza pandemiei, ci și a unei concurențe din ce în ce mai acerbe între marile puteri. "Acest lucru, susține Frantzman, se întâmplă pentru că ordinea mondială care a apărut după Războiul Rece, care a dus la dominația globală a Statelor Unite, s-a transformat acum într-o competiție cu țările autoritare care sunt în contradicție cu Washingtonul și democrațiile occidentale".

Astfel de țări, precum Turcia, Iran, China, Rusia, cenzurează anumite părți ale internetului sau se tem de utilizarea pe scară largă a Internetul de către cetățenii lor. Companiile mari de tehnologie trebuie adesea să ia în calcul cerințele guvernelor de a elimina anumite puncte de vedere. Și, dat fiind că aceste mari companii au propriile obiective de afaceri, în unele cazuri cedează.

Nu se întâmplă asta numai în relația cu regimurile autoritare. "Spre exemplu, companiile Big Tech, după plângeri din partea liderilor occidentali, au etichetat unele informații drept „dezinformare” pentru a face ceea ce consideră că este un serviciu public în timpul pandemiei. De asemenea, s-ar putea să răspundă uneori cererii autoritare de eliminare a grupurilor legate de disidenți în locuri precum Turcia".

Big Tech a devenit o țintă?

Într-un viitor care se anunță conflictual între SUA și regimurile autoritare, Big Tech este o miză importantă. Deși corporațiile care conduc aceste platforme sunt private, guvernele occidentale au înțeles că, atunci când vine vorba de rețele corporative mari - indiferent dacă sunt companii de telefonie, radio, căi ferate sau transport - trebuie să le poată folosi în caz de pericol.

Din acest motiv, democrațiile occidentale "ar trebui să ia în considerare duplicarea sau arhivarea acestor sisteme, mai degrabă decât să se bazeze pe corporații private pentru a face acest lucru. Fără îndoială, există deja un parteneriat între marile guverne și Big Tech, deoarece mesageria, cum ar fi cea legată de vaccinuri, face deja parte din modul în care marile guverne occidentale încurajează Big Tech să disemineze informații. Există deja un dialog.

Nereglementat și fără controale și echilibre asupra funcționării lor, Big Tech ar putea deveni, însă, o amenințare pentru Occident. Aceasta este una dintre lecțiile importante ale recentei căderi a Facebook, Whatsapp și Instagram, scrie Seth J. Frantzman în Jerusalem Post.