Noul număr al revistei Evenimentul Istoric include documente incitante despre lupta Securității cu Big Pharma occidental. Autorii materialelor au venit la dezbaterea EVZ Istoric și au oferit amănunte puțin știute despre un război acerb purtat în mare secret, cu mult înainte ca dominația multinaționalelor farmaceutice să fie un fenomen incontestabil.

Invitatul moderatorului Alecu Racoviceanu, istoricul Florian Banu a explicat cum funcționa lupta dintre forțele de Securitate și reprezentanții marilor companii medicale internaționale, interesate să achiziționeze cât mai multe secrete la costuri cât mai mici. Recursul la spionaj era o practică răspândită. Articolul lui Florian Banu și al Luminiței Banu prezintă inclusiv cazuri de spionaj medical cu scenarii ca în filme.

Era un circuit dublu de spionaj și corupție

După al doilea Război Mondial spionajul tehnico-științific s-a intenstificat dincolo de Cortina de fier. Era o goană după cunoaștere. România nu acorda o atrenție deosebită cercetării, nici protejării rezultatelor sale, a explicat istoricul.

„Începând din anii 70, România începe să producă specialiști de talie mondială, care aveau studii cu rezultate la nivel mondial. Sunt trimiși oameni de afaceri, specialiști care antamează relații de colaborare cu mediul științific, dar doresc și să își impună propriile produse. Era un circuit dublu. Existau oameni care au produs medicamente de mare impact dorite și ale căror brevete erau căutate de mari firme occidentale. De preferat era obținerea rețetelor prin spionaj", relatează Florian Banu.

Comuniștii încurajau cercetarea, dar neglijau securizarea rezultatelor ei

În centrul fenomenului s-a dezvoltat „o întreagă arie de corupție", explică istoricul, care aduce în discuție Institutul Medicamentelor și Cercetării farmaceutice, supravegheat îndeaproape de Securitate. Acest institut testa și medicamentele străine.

„Era politică de stat limitarea importurilor prin producerea medicamentelor proprii. Cercetarea era încurajată pe toate căile, însă se acorda prea puțină importanță securității rezultatelor cercetărilor. Regimul oferea puțin sprijin concret. Cercetătorii făceau muncă voluntară în condiții improprii, cu materii prime procurate cu greu sau cu lumina luată brusc. Acești oameni extraordinari au continuat să muncească. Nu era simplu să te bucuri de o recunoaștere oficială".

Ca atare, mulți doctori și cercetători au părăsit țara, mai ales în perioada de final a dictaturii lui Ceaușescu, când primeau oferte din străinătate. „Medicii români au dus afară bunul renume al școlii de medicină. S-a încercat discreditarea lor", mai spune Florian Banu. Acesta a mai subliniat că dacă exista ocazia, se făcea spionaj chiar între țările comuniste. Noul număr al revistei Evenimentul Istoric se află de vineri la toate punctele de distribuție a presei.

Ediția integrală a emisiunii poate fi vizionată aici: