Adriana Stoicescu, fost președinte al Tribunalului Timiș, cunoscută pentru pozițiile sale critice la adresa modului în care se face justiție în România, a publicat o nouă analiză, pe pagina sa de Facebook, intitulată "Bizonul și Delta".

Judecătoarea Adriana Stoicescu, de la Tribunalul Timiș face o analiză cruntă a situației actuale. Magistratul consideră că ipocrizia românilor a atins cel mai ridicat nivel din istoria acestui popor, lucru pe care l-a sugerat în mai multe texte redactate de-a lungul timpului. Fosta președintă a Tribunalului Timiș este cunoscută, de asemenea, pentru serialele redactate despre abuzurile din Justiție.

Adriana Stoicescu:  Bizonul și Delta

Ani de zile, bizonul mioritic a fost pios. Și-a descoperit latura profund creștină, motiv pentru care a năvălit constant la Prislop, pentru o doză sfântă de mici și manele.

Asaltat, bietul locaș mânăstiresc s-a transformat, fără voia lui, într-un festival al ipocriziei și prostului gust. Nevoia de a fi în trend l-a determinat pe bizon să o chinuie pe mă-sa mare, care a fost silită să mute mobile prin bucătărie, să tragă frigiderul, doar-doar găsește chipul călugărului pe pătrațică murdară și uleioasă de faianță.

Între timp, subiectul a căzut în desuetudine, așa încât era nevoie de alt hobby. Și ce poate fi mai cool decât să fii ecologist. Așa că, ce și-a zis bizonul, hai în Delta, la Sfântul.

Pentru că sunt altruistă, îți spun, bizonule, că nu e de tine. Crede-mă… Nu ai șosele, deci nu poți să îți plimbi bolidul pe acolo. Plaja e la vreo 2 km de pensiune și mergi numai pe nisip, așa că Iubi nu își poate exhiba nici sandalale Jimmy Choo, nici papuceii cu blăniță. Nisipul nu face bine blăniței…. Sunt țânțari, bizonule, așa că mi-e teamă că silicoanele lui Iubi sunt în pericol, nu știi ce pot face fiarele astea…

"Vrem sa stăm liniștiți, bizonule, să citim cărți adevărate, cu pagini și coperți"

Pe plajă, bizonaș drag, nu îți vinde nimeni porumb fiert și nu are cine sa îi facă masaj la tălpi lui Iubi. Nu urlă manelele. Mai mult, la una din cele doua terase se ascultă (ce oroare, știu…) jazz în surdină.

Ce sa vezi, bizonaș, uneori, pe plaja sălbatică, vin sa se odihnească vacile satului. O companie total nepotrivită, nu-i așa? (cred că și pentru Iubi ar fi greu, nu doar pentru văcuțe…)

Ce mai tura vura, eu te rog, bizonaș, să ne lași Sfântu nouă, fraierilor, care muncim tot anul, cu gândul la bucata asta de rai, în care singura muzică ce se aude este a mării.

Vrem sa stăm liniștiți, bizonule, să citim cărți, cărți adevărate, cu pagini și coperți (repede la “goagăl” să vezi ce sunt alea).

Nu vrem să te auzim cum urli la mă-ta la telefon, povestindu-i ce ai mâncat aseară și cât de mult ai băut.

Nu vrem sa vedem rochiile mulate ale lui Iubi, nici pedichiura atent concepută, ce reproduce Răpirea din serai.

Când ajungem acolo, noi, fraierii, care plătim impozite (știu, știu, te cutremură acest cuvânt), vrem să stăm liniștiți, cu gândurile noastre, cu oboseala noastră și cu marea.

Și, mai ales, bizonule drag, nu vrem să te vedem cum distrugi totul în jurul tău, cum arunci pet-uri în mare și țigări în nisip, cum scuipi pe unde apuci, cum urli la restaurant în timp ce înfuleci mici și bei bere, ca după aceea să râgâi satisfăcut de viața de ecologist.

De aceea, bizonașule, nu vrei să te duci tu……unde ți-e locul? La Mamaia? “Gen”…