Acum, când pentru prima dată în istorie o armată practic învinsă, nevoită să se retragă de pe câmpul de luptă din Afganistan, își va sărbători „triumful”, defilând pe sub Arcul de Triumf, în prezența președintelui României, capii oștirii sunt subiectul unui uriaș scandal. Despre care am mai avut prilejul să scriu. Iar știrea momentului este că, cercetat pentru mai multe fapte de înaltă corupție, șeful spionajului militar a fost pus în libertate. Cum e posibil?

Generalul Cristian Iulian Gherghe, șeful Direcției Generale de Informații a Armatei (DGIA), deși a săvârșit fapte de o gravitate excepțională, pe care de altfel le-a și recunoscut, este, iată, liber. În nicio altă situație cât de cât comparabilă, celui  vinovat nu i s-a dat posibilitatea să se miște liber printre semenii săi. A trebuit să plătească cu vârf și îndesat. Să ne amintim care sunt faptele, pentru a lămuri de ce am amintit de prezența președintelui Klaus Iohannis la falsa sărbătoare de sub Arcul de Triumf.

Generalul Cristian Iulian Gherghe a avut acces ani de zile la un fond strict secret, destinat remunerării spionilor militari ai României, care, în principiu, pot acționa pe tot mapamondul. Sunt sume uriașe de bani, din banii publici. Dată fiind destinația acestora, este de înțeles de ce era ținută o contabilitate separată, la care nu putea să aibă acces decât reprezentantul financiar al serviciului secret, șeful serviciului secret și ministrul Apărării.

Fiind vorba deci de operații strict secrete, prin care spionii sunt nu numai plătiți, dar și protejați, împreună cu sursele acestora din statele spionate, adică persoane care au avut acces la informații extrem de sensibile și care au decis ca, în schimbul banilor, să le devoaleze, este de înțeles de ce autorii jafului organizat au putut „lucra” într-o liniște desăvârșită ani de zile. Până când cineva a ridicat un colțișor al covorului, iar sub el a putut fi descoperită o parte a murdăriei. O mică parte. Dar în ce a constat murdăria?

Autorii – că sunt mai mulți – ai acestei mizerabile operații de delapidare a banilor destinați apărării statului au inventat pur și simplu informatori pe tot mapamondul. Cu alte cuvinte, sub aspect contabil, în acea contabilitate strict secretă, au confecționat identități false de spioni ai României. Și în numele lor și invocând informații secrete, la care de fapt statul român nu a avut niciodată acces, au alocat sistematic mari sume de bani. Nu este așadar vorba de o simplă delapidare. Este vorba de mai mult. Practic, într-o măsură mai mică sau mai mare, autorii acestor abjecții au periclitat sistemul de apărare al României. Siguranța națională.

Falsele informații furnizate de falșii informatori au fost puse sub forma unor sinteze, invocându-se desigur secretul absolut al surselor, sub nasul decidenților politici. Vă amintiți? De curând, președintele Klaus Iohannis a rămas cu ochii pironiți în soare. Tocmai când bătea în stânga și în dreapta toba privind pericolul aproape iminent generat de Federația Rusă, care se pregătea, vezi Doamne, să atace printr-un război fulger Ucraina, președintele Vladimir Putin anunța în mod oficial decizia de retragere a trupelor ruse de la frontieră, întrucât exercițiul militar se încheiase. Iar președintele României, care mai organizase și un summit la Buucrești pe această temă, habar nu avea. A fost de râsul curcilor.

Întâmplător, exemplul de mai sus a devenit public. Astfel încât și noi, jurnaliștii, l-am putut rostogoli. Dar oare câte asemenea exemple, câte asemenea informări false sau dezinformări nu s-au produs și nu au stat la baza unor decizii total eronate, luate la cel mai înalt nivel al statului român?

Mai sus am vorbit despre un singur personaj: fostul șef al serviciului secret al Armatei. Oficial, opiniei publice nu i-au fost comunicate numele complicilor acestuia. Ceea ce este destul de ciudat. O explicație pentru această omisiune există. Lanțul complicităților se duce din păcate până sus. Dar se duce și în jos, și în lateral. De contabilitatea fondului secret fraudat în mod repetat de-a lungul anilor s-a ocupat soția actualului ministru al Apărării.

Strâns cu ușa de către anchetatorii militari, fostul șef al serviciului secret al Armatei a devoalat și numele altor persoane din același serviciu secret, care au fost complicii săi. Poate că nu pe toți. Dar există o  listă care, în sine, este scandaloasă. Cu atât mai scandaloasă cu cât se pare că, într-un fel sau altul, faptele lor au fost „acoperite” fie de procurori, fie de înalți oficiali ai statului român, fie și de unii, și de alții. Cine ar fi trebuit să controleze permanent utilizarea acestor fonduri secrete, tocmai pentru a nu ne trezi ca stat în situația că irosim fonduri publice pentru plata unor spioni fictivi și a unor informații false, este nimeni altul decât minstrul Apărării, generalul Nicolae Ciucă. Dar cum să-l ancheteze procurorii miliitari pe ditamai ministrul Apărării?

Pe parcursul anchetei a mai scăpat o infomație pe cât de sensibilă, pe atât de senzațională. O parte dintre banii fraudați de-a lungul anilor au ajuns în buzunarele făptuitorilor. Dar cu o altă parte, aceștia au creat un fond destinat protecției lor. Cu alte cuvinte, au dat șpagă mai sus. În accepțiunea codului penal, aceast șpagă se numește taxă de protecție. Acestă taxă de protecție a constat fie în bani cash, fie în cadouri oferite unor demnitari. Unul dintre beneficiari este Klaus Iohannis. Nu se știe cât a primit în total. Și nici câte produse i-au fost livrate. Dar în dosarul cauzei există în autodenunțul scris și semnat al șefului contraspionajului militar și informația conform căreia Klaus Iohannis ar fi primit o canadiană de firmă, pe care o utilizează frecvent în partidele sale de schi.

Această informație a devenit publică în urmă cu luni de zile. De atunci până acum, președintele Klaus Iohannis nu a pus mâna pe foafecă pentru a face ferfeniță această canadiană primită sub formă de mită. Și nici nu a văzut „elefantul”. Și nici nu a vorbit vreodată despre el. În orice stat normal la cap, șeful Armatei ar fi trebuit să demisioneze instantaneu. Tot ceea ce s-a întâmplat însă, a fost că soția acestuia s-a extras, ieșind la pensie în luna decembrie a anului trecut.

Iar acum, cot la cot cu Nicolae Ciucă, Klaus Iohannis va oficia o defilare a tuturor combatanților, începând cu cei schilodiți, pe sub Arcul de Triumf, în urma abandonării, printr-o decizie a Statelor Unite, a fronturilor de luptă din Afganistan. După ce rușii au fost siliți să se retragă de acolo, iată că acum și trupele americano-române se află în aceeași situație. Cu singura deosebire că retragerea cu coada între picioare a trupelor sovietice nu a fost sărbătorită în niciun fel. Și stau să mă întreb, cu convingerea că nu exagerez cu nimic lucrurile: oare unii dintre morții României din Afganistan sau dintre cei rămași pentru toată viața cu sechele fizice sau psihice nu sunt victime indirecte ale nemaipomenitei fraude săvârșite la vârful Armatei și prin care au fost generate informații și rapoarte false și decizii cu totul și cu totul eronate?