S-au împlinit 54 de ani de la unul dintre cele mai atipice conflicte armate din istorie, cunoscut ca Războiul de 6 zile. În acest răstimp, israelienii au capturat teritorii de câteva ori mai întinse decît minusculul lor stat. A fost una dintre cele mai aprige victorii din istorie. Un război care a confirnat autonomia tânărului stat Israel, dar care a generat o criză puternică în relațiile dintre evrei și arabi. Criză care s-a perpetuat peste timp.

După 2.000 de ani de ocupație de către diversele puteri ale lumii, Ierusalimul a fost reunificat sub suveranitate evreiască, în Războiul de 6 Zile din 5-10 iunie 1967. De atunci însă, acea victorie a ridicat marea parte a lumii împotriva Israelului și i-a divizat inclusiv pe israelieni.

Israelienii şi arabii s-au aflat într-o permanenţă stare de conflict începând cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. După războiul din 1948, care a confirmat independența Israelului, relațiile sale cu statele arabe nu s-au normalizat, dimpotrivă. În ciuda avertismentelor israeliene, Egiptul a închis accesul navelor către Marea Roșie și și-a mobilizat masiva sa armată.

Armata israeliană a distrus în 3 ore flota aviatică a Egiptului

Conflictul a izbucnit în momentul în care armata israeliană a atacat 3 ţări diferite, Iordania, Siria şi Egiptul. Pe 5 iunie 1967, la orele 7 dimineața, aviația israeliană declanșa Operațiunea Focus. A distrus în răstimp de doar 3 ore, în două valuri de bombardamente masive, aproximativ 310 aparate de luptă egiptene. Practic întreaga forță aviatică egipteană, dar și pistele a 16 aeroporturi militare din Peninsula Sinai și Egipt.

Într-un al treilea atac aviatic devastator, declanșat la orele prînzului, aviația israeliană distrugea și întreaga flotă militară aeriană iordaniană, precum și aproximativ jumătate din cea siriană. Deja în seara zilei de 6 iunie, cei circa 130.000 de militari egipteni primeau ordinul să se retragă. Aceștia fuseseră masați în luna mai în Peninsula Sinai, după informații false primite la Moscova de egipteanul Anwar Sadat - cum atestă arhivele istorice ruse, deschise între timp -, că israelienii ar avea pregătite 10-12 brigăzi pentru a interveni militar în Siria, potrivit Historia.

Israelul a spulberat blocada arabă

În ajutorul Egiptului au intervenit în mod indirect Irakul și Libanul. Coaliția arabă era susținută de încă 7 state musulmane și de palestinieni.

În dimineața zilei de 7 iunie era anunțată cucerirea vechiului oraș al Ierusalimului și a localității Ramalah. În aceeași zi flota israeliană ajungea la Sharm-el-Sheik, în Golful Aquaba, închis de către egipteni.  Dictatorul egiptean Gamal AbdeNaser avea să refuze inițiativa Consiliului de Securitate ONU pentru o încetare a focului.

Egiptul avea să accepte înfrîngerea pe 8 iunie, iar o zi mai tîrziu președintele Nasser, într-un interviu televizat, acuza Statele Unite pentru pierderea războiului. Armata israeliană nu a suferit pierderi mari, cu doar 5.000 de decese. În schimb, pierderile Egiptului au fost considerabile. Armata Egiptului a pierdut 15.000 de soldaţi, în vreme ce Siria 2.500, iar Iordania 800 de soldați.

Succes covârșitor pentru Israel: Înălțimile Golan, Fâșia Gaza și Peninsula Sinai

În cele 6 zile de război, Israelul a cucerit aproape 60.00 de kilometri pătrați din Cisiordania, Ierusalimul de Est și câteva zeci de sate arabe din apropiere. De asemenea, a câștigat Înălțimile Golan de la Siria, precum și Fâșia Gaza și Peninsula Sinai, de la Egipt. Succesul militar israelian a fost devastator, de răsunet global, dar șansele de pace în Orientul Mijlociu aveau să devină tot mai efemere.

După 6 zile de lupte crâncene, Israelul a obținut victoria, dar consecințele politice, militare și umanitare au fost uriașe. Statele arabe au învățat din greșelile strategice și tactice făcute și și-au pregătit mult mai bine atacul din 1973, de Yom Kippur. A avut loc și un exod al palestinienilor: între 300.000 și 1.000.000 dintre ei au emigrat în statele vecine, în special în Iordania. Falia dintre israelieni și arabi s-a transformat într-o eternă dilemă.