Atacul de vineri la moscheea sufiștilor din Bir al-Abed, în Nordul Peninsulei Sinai, a subliniat mutarea tot mai vizibilă a jihadiștilor din Daesh, autointitulat Stat Islamic din Siria și Irak spre Egipt.
Atacul care a masacrat 305 oameni și a rănit numeroși alții, s-a derulat ca o răzbunare de tip epurare religioasă/sectară într-o zonă deja cunoscută cu o insurgență islamistă aparținătoare organizației teroriste. Steagurile Stat Islamic fluturau în timpul atacului celor 25-30 militanți la bordul a cinci mașini care au înconjurat moscheea, au detonat o încărcătură explozibilă în interior, au mitraliat prin ferestre moscheea și participanții la slujbă și pe oricine dorea să fugă și au dat foc celor 7 mașini parcate pentru a bloca fuga oricui de la locul masacrului.
După ce Mosul și Raqqa au căzut - e vorba despre cele două capitale ale Daesh Stat Islamic din Irak și Siria - cei rămași din mișcarea terorist jihadistă și o parte din luptătorii străini, care nu au plecat în țările de origine și nici nu au rămas să fie capturați de trupele coaliției anti-ISIL sau a regimului sirian, au luat calea Sinaiului, în drum spre Libia, sudul Algeriei și Sahara Occidentală, unde se află următoarele puncte de sprijin ale organizației teroriste. În plus, o mare parte din luptătorii străini erau chiar egipteni, care au revenit acasă, întărind rândurile islamiștilor locali. Măcelul a vizat, de această dată, o moschee a islamului moderat, pacifist și care predică iubirea de aproape ca percept, meditația și căutarea frumosului din oameni, sufismul. Altă dată, bisericile creștine copte au fost ținta atacurilor jihadiștilor. Și chiar dacă aceste atacuri nu aduc susținerea populației locale, din contra, jihadiștii preferă să mențină regiunea sub teroare, beneficiind de excesele similare făcute de către armata egipteană în zonă.
Sinaiul a fost întotdeauna considerat în Egipt un spațiu special. Mai ales zona de Nord a Sinaiului, locuită de berberi, a fost considerată zonă militară, în care nu sunt acceptați ziariștii străini și aproape deloc cei egipteni. Berberii – populația băștinașă din regiune și din desert - sunt desconsiderați de restul egiptenilor de pe Nil și sunt discriminați de către fiecare din administrațiile succesive, având cea mai mare rată de analfabetism, șomaj, lipsă de ocupație și mod de trai. Și regiunea e complicată geografic, cu teren accidentat și dificil de parcurs, un deșert muntos asemănător celui din Afganistan, dacă nu ar exista coasta Mediteranei. În sudul peninsulei, domină turismul, și acesta pus sub semnul întrebării de atacurile teroriste la Sharm el Sheik, de exemplu, în urmă cu câțiva ani.
Ne puteți urmări și pe Google News
Președintele Abdel Fattah el-Sisi a reacționat în forță, cum o face de fiecare dată, când soldații egipteni au distrus sate întregi ca represalii. Cunoscut ca mână forte și dorind să-și mențină și imaginea, și frica tuturor față de hotărârea sa împotriva teroriștilor, Al Sisi a ieșit public, a acuzat terorismul, a anunțat răzbunarea și a declanșat operațiuni militare de distrugere a vehiculelor care au fost utilizate în atac din avion și de căutare a autorilor atacurilor.
Tactica rămâne discutabilă, iar în multitudinea de achiziții militare făcute de Cairo nu au intrat și pregătirea și tacticile anti-insurgență sau culegerea de informații din teren, deși au fost recomandate ca necesare de către americani, care achită și ajutor militar de 1,3 mld USD anual. De aici și senzația de inadecvare a tacticilor egiptene, dar și sentimentul de abandon resimțit de populație, aflată între represiunile și violențele autorităților și atacurile teroriste ale Daesh-Stat Islamic și ale francizei lor locale.
Armata egipteană este suficient de puternică și are baze serioase în Sinai, puncte de trecere și control pe principalele rute, deci e puțin probabil să piardă controlul în regiune. Însă insurgența islamistă, inclusiv cea legată de Daesh Stat Islamic, a supraviețuit constant, iar represiunile asupra populației nu au ajutat. Atacul de vineri, condamnabil și sângeros cum l-am văzut, practic cel mai serios din Egipt de câteva decade, reprezintă o oportunitate pentru autorități de a se apropia din nou de localnici, a le furniza sprijin și securitate, pentru a evita orice susținere pentru teroriști. Orice formulă excesivă de represiune ar impinge localnicii din Sinai în altă direcție, dacă nu susținerea Stat Islamic, oricum radicalizare islamistă și discriminarea moderaților sufi și a creștinilor copți. Oricum schimbarea de tactică și de mijloace e necesară azi la Cairo, pentru a evita escaladarea problemei jihadismului în Sinai, la frontiera cu Fâșia Gaza și cu Israelul.
Recomandările noastre
Invitatii EVZ
Un sfert de secol de domnie: Jubileul ratat
