La Strastbourg, ocnașii moderni ai ecologiei transportă tone de pietre cu bicicletele pentru a înverzi imaginea orașului.

Un comentariu de Grégory Roose în Valleurs Actuelles, pe care l-am tradus pentru cititorii Evenimentului zilei.

Ecologiștii dogmatici inventează, cu o candidă mândrie nedisimulată, un nou tip de aservire pe care am putea-o numi eco-sclavagism. Despre ce este vorba? Intenția este lăudabilă, însă rezultatul este terifiant.

La Strasbourg, un proiect inițiat de stat în 2019 și susținut de noii aleși ecologiști ai municipalității face ca transportul materialelor de construcții pe ultimii kilometri, către un șantier de mari lucrări, să se efectueze cu un mijloc de transport menit să respecte mediul înconjurător: velo-cargo.

Astfel, șase tone de dale au fost cărate cu bicicletele cu remorcă. Deși acestea sunt dotate cu un motoraș electric, efortul este considerabil: 180 de kilograme / biciclist.

Pentru descărcarea încărcăturii de dale, fiecare biciclist a fost nevoit să facă 33 de drumuri dus-întors în exact două ore și opt minute, după cum a calculat France 3 Grand Est.

Génial ! Pour la 1ère fois en France, six tonnes de pavés ont été livrées en péniche, depuis le port du Rhin à Strasbourg, puis à vélo cargo pour les derniers mètres. Comme quoi, le vélo, c'est aussi pour le transport de marchandises ! Cc @JeanneBarseghhttps://t.co/lh07Pedo5Z pic.twitter.com/wYM5NbPe50

— David Belliard (@David_Belliard) November 13, 2020

Acest efort fizic intens și degradant, în condiții dificile, ar fi putut totuși fi evitat prin folosirea unui camion, care ar fi realizat sarcina aceasta cu un singur transport de o jumătate de oră.

În definitiv, acest demers etichetat „eco”, aprobat prin referendum de primăria ecologistă a Strasbourgului, nu a dus la nici un câștig de productivitate, a cerut eforturi fizice considerabile din partea mai multor angajați, cărora li s-a cerut să înlocuiască mașinile, deși acestea au fost concepute tocmai pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale muncitorilor.

În acest ritm, 150 de ani de progres tehnologic vor dispărea în scurt timp pentru a satisface năzărelile ideologice ale posedaților de ecologia punitivă.

La aceștia, ideologia înlocuiește bunul simț și afișarea demonstrativă de gesturi „verzi” ține loc de orice grijă pentru condiția umană.

Asigurarea acestui transport de materiale cu camioane funcționând pe bază de energie verde, precum hidrogenul, ar fi permis atingerea aceluiași obiectiv de mediu fără a se deda la asemenea măsuri retrograde pentru condițiile de muncă ale omului, nici a afișa o asemenea tehnofobie uimitoare.

Ecologiștii au reușit deja să convingă guvernul în chestiunea energiei nucleare (curată, ecologică și fiabilă), fără a aduce o alternativă viabilă, ceea ce a provocat anunțul de către guvern a închiderii a 14 reactoare nucleare până în 2035, pe lângă închiderea centralei de la Fessenheim, cu scopul de a face ca producția de energie electrică de origine nucleară în mixul energetic al Franței.

Problema este că, până în prezent, nici o tehnologie verde nu este capabilă să atenueze deficitul de producție anunțat, ceea ce se așteaptă să provoace, la fel ca în Germania, dezvoltarea centralelor pe cărbune, foarte poluante.

După domeniul energetic, ecologia punitivă ne duce spre o nouă eră retrogradă în domeniul transportului.

După izgonirea mașinilor din marile orașe, după înlocuirea mașinilor cu omul pentru cărăușie, ce mai urmează? Metroul va fi pus în mișcare de călătorii obligați să dea la pedale? Revenirea la căruțe pentru respectarea mediului?

Luând în considerare respectarea mediului doar din punct de vedere ecologist, „verzii” par să declare război tehnicii pentru o substitui cu dogma lor naturalistă, în care omul ocupă o poziție secundară.

În abordarea lor dogmatică, progresul pare să rimeze cu exploatarea omului de către om în numele protejării, cu orice preț, a mediului înconjurător.