Secolul 21 este cel al revoluțiilor în domeniul armamentului. Dacă riscurile legate de inteligența artificială sau de cybersecuritate sunt cunoscute, un alt pericol nu este cunoscut publicului larg: armele hipersonice. Cu tot potențialul lor distructiv și, mai ales, destabilizator.
În timpul Războiului Rece, cea mai mare amenințare provenea din cursa armelor nucleare. Dezvoltarea acestor arme de către Statele Unite și URSS a urmărit patru obiective: viteză, miniaturizare, precizie, distanță.
Armele hipersonice au aceleași caracteristici: capabile să atingă viteze hipersonice (de cinci ori mai mult ca viteza sunetului) sunt practic imposibil de doborât. Susceptibile să-și lovească țintele în câteva minute, reducând timpul de reacție al inamicului țintă, ele oferă un avantaj strategic decisiv celor care le dețin.
Ele au o putere de destabilizare intrinsecă și ar putea chiar, potrivit analiștilor centrului IDN (Initiatives pour le Desarmement Nucleaire, Paris), să înlocuiască anumite categorii de arme nucleare îmbătrânite.
Într-un context geopolitic instabil și în timp ce tratatele de non-proliferare sunt amenințate, toate țările sunt interesate de aceste noi arme, din Statele Unite până în China, trecând prin Arabia Saudită și Franța.
Chiar dacă SUA nu par, deocamdată, să dorească nuclearizarea acestor rachete hipersonice , pericolul în acest sens este totuși foarte prezent. Sunt necesare doar câteva modificări pentru ca armele hipersonice să poarte focoase nucleare.
Într-o perioadă în care sistemele de arme nucleare și convenționale se împletesc, riscul de eroare nu a fost niciodată mai mare. Incertitudinea și timpul de răspuns scurt pe care-l lasă armele hipersonice cresc puternic riscul unui conflict global accidental.
Termenul „hipersonic” se reveră, evident, la o viteză extrem de mare, adică mult mai mare decât viteza sunetului. Aceasta include obiecte care se mișcă cu o viteză de cel puțin Mach 5, de cinci ori mai mare decât viteza sunetului.
Tehnologia hipersonică a fost dezvoltată pe diferite arme convenționale. Trei tipuri de arme există la ora actuală: rachetele balistice, Hypersonic Glide Vehicles (HGV) și rachetele de croazieră.
Boost-Glide Vehicles și rachetele de croazieră hipersonice au o traiectorie de zbor foarte diferită de rachetele balistice clasice. Astfel, ele rămân mai mult timp într-o fază de „alunecare”, situată mai ales în atmosfera rarefiată (între 20 și și 60 km altitudine), și sunt dificil de detectat de sateliți.
Recomandările noastre
