Exista compozitori care intra in istorie deoarece sunt considerati inovatori, promotori ai noului, deschizatori de epoci stilistice.
Dar mai exista si personalitati care, fara sa sparga tiparele prin muzica lor, reusesc sa marcheze istoria prin maiestria cu care manevreaza materia sonora si conceptele gandirii muzicale de tip traditional.
Meritul acestora este, nu rareori, chiar mai special decat in situatia „revolutionarilor”, pentru ca ei dovedesc faptul ca un artist, daca are ceva de spus, poate gasi traseele originalitatii, ale profunzimii, ale expresivitatii, ale emotiei si pe teritoriul clasic, neavand nevoie de spectacularul noutatii absolute pentru a convinge, pentru a imagina opere de mare impact, pentru a castiga admiratie si pretuire.
Acestei din urma categorii ii apartine si Pascal Bentoiu, un clasic al muzicii romanesti. Spun clasic, gandindu-ma la definitiile termenului legate de perenitate si absolut: „Care poate servi ca model de perfectiune; de mare valoare, a carui opera ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii; a carui opera isi pastreaza valoarea de-a lungul veacurilor”.
Caci acestea sunt atributele creatiei distinsului compozitor roman, etalon al valorii muzicii noastre contemporane, personalitate culturala de prima marime.
Contributiile maestrului Bentoiu la cultura romaneasca sunt dificil de ierarhizat, caci intr-un singur om s-au reunit compozitorul de netagaduita valoare, ganditorul de exceptie si de larg orizont, muzicologul cu un spirit analitic si o clarviziune greu de egalat, enescologul care a restituit patrimoniului muzical al umanitatii creatii enesciene ramase incomplete, conferentiarul de mare har si profunzime, esteticianul, folcloristul, criticul, militantul, mentorul.
Iata doar cateva dintre fatetele unei personalitati de tip renascentist care domina cultura romaneasca de cateva decenii, de la inaltimea valorii, a moralitatii, a altruismului, a omului care isi dedica ce are mai bun semenilor sai.
Fara nicio legatura cu implinirea varstei de 80 de ani, fac o reverenta in fata acestui Maestru, cu care ma mandresc ca sunt contemporan.
Recomandările noastre
