Piaţa de artă, golită treptat de obiecte valoroase, stagnează, deşi 2007 a fost un an al recordurilor, cu un tablou de Tonitza vândut cu aproape 100.000 de euro.
După un an care a răsturnat topurile vânzărilor şi ierarhia celor mai căutaţi pictori români, din 1990 până acum, fervoarea s-a mai domolit pe piaţa de artă. Experţii caselor de licitaţii susţin că interesul cumpărătorilor scade îngrijorător de mult, în condiţiile în care mare parte din obiectele valoroase au fost adjudecate deja.
„Dispar treptat capodoperele marilor maeştri ai picturii româneşti. În consecinţă, atunci când apar, ele se vând la preţuri mult mai mari decât acum câţiva ani, când piaţa era mult mai abundentă“, este de părere Mihnea Papagheorghiu, directorul casei Alis. Concurenţa se dă între cele mai importante case de licitaţii din România: Alis, Monavissa, Pogany şi Gold Art. Deşi competiţia ar trebui să tonifice piaţa, Mihnea Papagheorghiu crede că e exact invers: „Piaţa este mult diluată prin proliferarea inexplicabilă a caselor de licitaţie pe un teren deja sărăcit. Per ansamblu, se observă o stagnare a nivelului de vânzări“. Recent, s-au mai deschis Casa Luxor şi Galeria Luchian, a criticului Pavel Şuşară. Alăturat, topul cinci al vânzărilor celor patru case de licitaţie, din 2007 până acum, arată cum a evoluat piaţa. În top, pictorii interbelici
Anul trecut, Nicolae Tonitza a dat tonul pieţei. În noiembrie 2007, la Monavissa, pictura în ulei „Studiu pentru un portret“ a bătut, cu 96.000 de euro, recordul deţinut până atunci de tabloul „Nud cu eşarfă galbenă“, de Theodor Pallady, care s-a adjudecat la Alis, în martie 2007, cu aproape 76.000 de euro. Pe locul trei, în clasamentul „all-time“, se află tot Nicolae Tonitza, cu „Nud văzut din spate“, vândut la Alis cu 70.422 de euro, în aprilie.
Potrivit site-ului tudor-Art, care monitorizează vânzările caselor de licitaţie, cei mai căutaţi pictori rămân Theodor Pallady, cu 27 de lucrări vândute anul trecut, Nicolae Tonitza, cu 16 tablouri adjudecate la preţuri-record, Samuel Mutzner (17), Gheorghe Petraş cu (13) şi Nicolae Grigorescu (6). Deşi s-au organizat mai puţine licitaţii ca în 2006, piaţa a crescut cu 60% anul trecut şi valorează în jur de trei milioane de euro. Arta decorativă, la pământ
Dacă pentru pictură interesul încă există, pentru celelalte obiecte a scăzut dramatic. „Nu mai merg obiectele de artă decorativă, nici mobila nu se mai vinde ca înainte. La ultima licitaţie nu am mai adus niciun obiect de artă decorativă, pentru că nu se cumpără“, adaugă Dana Postolache, expertul casei de licitaţii Pogany.
Luminiţa Ghilduş, directorul Casei Gold Art, înfiinţată în aprilie, adaugă la setul de probleme şi profitul scăzut. „Casa noastră de licitaţie practică un comision de 12,5%, fără TVA. Profitul nu este spectaculos şi se realizează cu multă muncă. Piaţa de artă de la noi nu e încă suficient dezvoltată pentru a se putea compara cu cea occidentală sau măcar cu cea din Ungaria“, remarcă Ghilduş. Când a tras linia la final, Monavissa, de exemplu, a avut un profit de circa 168.000 de euro pe 2007, anul de recorduri al casei.
Salvarea, spun specialiştii, stă în arta contemporană. „Cel mai vitregit segment, în România, este cel al artei contemporane. În ultimul timp, au apărut galerii de arte vizuale care promovează lunar importanţi artişti contemporani şi se speră ca, în curând, cei mai valoroşi să poată accede pe piaţa internaţională“, explică Nicolae Florea, art-dealer Monavissa.
Recomandările noastre
