Ţi-ai fi închipuit? Dincolo de grătar: Adevărul despre MICI. Istorie şi CONTROVERSE

Totul se pare că a început la restaurantul "La Iordache", din Str. Covaci nr. 3, iar naşul lor, adica cel care le-a dat numele de mici, a fost umoristul N.T. Orăşanu...

Povestea se petrece la sfârşit de secol al XIX-lea - primele decenii ale secolului al XX-lea, la restaurantul Iordache, supranumit "La o idee", de pe strada Covaci nr. 3, aflată în centrul istoric al Capitalei.

Într-o seară

Şi-a căpatat faima din ziua în care poetul şi gazetarul N.T. Orăşanu, într-un moment de inspiraţie umoristo-gastronomică, a alcătuit un meniu original, botezând umoristic preparate, bauturi etc. Aici, La Iordache, ar fi început istoria mititeilor. Într-una din seri, când consumul a întrecut limita, se terminase rezerva de maţe pentru cârnaţi – iar mucalitul ziarist îi numea patricieni.

Irina Fodor are un salariu uriaș la Asia Express: Se câștigă bine și din televiziune

Topul celor mai inteligente zodii. Șase nativi sclipitori, care se descurcă în orice situație

Astfel, patronului Iordache i-ar fi venit inspiraţia să frigă "patricienii" pe grătar fără înveliş, dar într-o formă mai mică. La tocătură Iordache a mai adăugat câteva condimente: chimen, cimbru, piper, bicarbonat şi salpetru. Din acea seară aceasta a  devenit specialitatea casei, primind denumirea de "mici", "botezătorul" lor fiind Orăşanu. Mulţi spun că aceasta este „doar o legendă urbană, care poate funcţiona ca idee de marketing”.

Marketing şi rebrenduire

Ca un fapt inedit, la nivelul comunităţii academice specializate în studierea culturii culinare româneşti “micului” îi sînt aduse următoarele reproşuri: nu este un produs al bucătăriei tradiţionale – nu este asociat cu nicio sărbătoare religioasă sau tradiţie populară; nu este un produs al bucătăriei rurale – nu face parte din menu-ul obişnuit al niciunei regiuni folclorice; nu este un produs “istoric” – este considerat un produs tânăr al cărui consum este atestat abia în istoria recentă a României (cea mai veche reţetă este indicată la 1902).

Poate părea incredibil, dar micul românilor constituie de multă vreme subiect de controverse. Printre altele, unii dintre specialiştii în domeniu subliniază că cel mai probabil, micul românesc a fost o rebrenduire a kebabului “lung” adus de otomani pentru a se integra perfect în noua România care îşi cîştigase independenţa la 1877.