Generalul Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, a acordat un interviu publicației "Periscop", a ofițerilor în rezervă și retragere din SIE. Astăzi publicăm partea în care acesta povestește cum a ajuns, în 1987, comandantul celei mai temute instituții din România. Cum l-a ales Nicolae Ceaușescu.

"În toamna lui 1987, am fost chemat din nou la Cabinetul 1. ...Odată cu mine a intrat și ministrul George Homoștean, care dăduse deja în primire. Îl mutase, din nou, la Hunedoara, înainte de a-l numi ambasador la Praga, unde l-au prins evenimentele din ʼ89. Tudor Postelnicu nu fusese încă învestit ministru. L-a numit odată cu mine... 

M-a chemat pe mine primul... am intrat la Ceaușescu împreună cu premierul Constantin Dăscălescu și, bineînțeles, cu Emil Bobu... Ne-a invitat să luăm loc și, fără niciun fel de introducere, a intrat direct în subiect: „Vlad, am hotărât să te numim șef al Securității... O sarcină foarte importantă și extrem de grea. Cred că îți dai seama...Unii au mai propus și pe alții...Eu am hotărât însă ca tu să preiei această funcție de mare responsabilitate și cred că o să-ți faci datoria cu prisosință...Uite, o să meargă Dăscălescu să-ți facă instalarea". 

Ceea ce bănuiam, se confirma: Tudor Postelnicu urma să fie numit la Interne. De altfel, el a intrat imediat după mine și, după aproximativ zece minute, a ieșit din biroul lui Ceaușescu și am plecat împreună la sediul Ministerului de Interne. 

Postelnicu era atât de emoționat, încât pe tot drumul de la Comitetul Central până la minister nu a scos o vorbă! Dar poate că „emoția” avea și o altă explicație ... 

Dar nici eu...Nu m-a întrebat nimic și nu i-am zis nimic! Au fost convocați rapid șefii de direcții, a venit primul-ministru Constantin Dăscălescu, a spus câteva cuvinte și s-a ridicat să plece. 

A fost un moment delicat, aș putea spune, care nu i-a căzut bine proaspătului ministru de Interne: Nici nu ieșise premierul din sala de consiliu, că mai mulți dintre participanți s-au grăbit să mă felicite, iar primul care a făcut acest gest, poate chiar cu prea multă efuziune, a fost generalul Emil Macri, cu care lucrasem zeci de ani. Vă dați seama că manifestarea de bucurie a lui Macri și a altora dintre colegii mei l-a indispus pe ministrul Postelnicu... Normal ar fi fost să-l felicite întâi pe ministru și apoi pe mine!. Peste acest moment Postelnicu nu a putut trece. Peste câtva timp mi-a spus: „Tovarășe general, n-am știut că între dumneavoastră și generalul Macri sunt relații atât de strânse...!” 

Și așa, în noiembrie 1987, am preluat această funcție. Nu știu dacă a doua sau a treia zi, a trebuit să mă duc cu o lucrare la Președinte. I-am prezentat o notă cu informații dintre cele mai sensibile. După ce a parcurs nota și a văzut despre ce este vorba, a zis: „Bine, las-o la mine și ți-o trimit eu.... Dar știi ce, Vlad, vreau să-ți spun ceva ce nu ți-am spus alaltăieri ...Măi, ține minte că Postelnicu ăsta n-a vrut să te numesc pe tine. El a venit cu alte propuneri. Așa că fii atent cum lucrezi cu el”. Am înțeles că trebuia să fiu prudent. Și așa am făcut. "

Iulian Vlad spune că Sergiu Nicolaescu a regizat momentele de panică și țipetele de la ultimul miting al lui Ceaușescu. Ale cui ordine le îndeplinea? Citiți AICI 

Nu ratați și adevărul despre teroriștii din decembrfie 1989, așa cum îl relatează ultimul șef al SECURITĂȚII. Aici găsiți articolul.