Zeci de milioane de bancnote sunt procesate zilnic în subsolul BNR. Cele care nu mai pot fi repuse în circulaţie sunt distruse şi devin coşuri de gunoi. La propriu.

Zi de zi, la aceeaşi oră a dimineţii, câteva dube stau la poarta Băncii Naţionale şi descarcă saci imenşi plini cu bancnote şi monede. "Marfa" e aşezată în cărucioare speciale şi, de acolo, pleacă la procesare. Cea mai mare parte se va întoarce în circulaţie. O parte din bani va fi distrusă şi devine tomberoane sau coşuri de gunoi, iar o altă parte, infimă, ia drumul poliţiei. Este vorba despre falsuri.

Pe scurt, acesta este circuitul banului după ce a trecut din mâna românului în cea a vânzătoarei de la magazin, de acolo la patron şi, mai departe, în contul bancar. Maşinile care procesează în subsolul BNR verifică fiecare câte 40 de bancnote pe secundă, opt ore pe zi. În incinta băncii sunt două camere de procesare, care au în total 18 maşini, deci sunt trecute prin filtru câteva zeci de milioane de bancnote în decursul unei zile. Bancnote de polimer, falsuri de hârtie Rar de tot, centrele de procesare descoperă câte un fals. Nu e de mirare că acestea apar greu, pentru ca bancnotele sunt realizate dintr-un polimer special, adus tocmai din Australia. În plus, Banca Naţională e al treilea filtru de falsuri. Primul sunt cetăţenii. Al doilea filtru este la băncile comerciale şi apoi urmează banca centrală.

În general, falsurile nu apar nici la bancnotele mari, nici la cele mici, ci la cele de valoare medie, spun reprezentanţii centrului de procesare. "La cele mici nu rentează, pentru că rişti mult şi nu câştigi, iar la cele mari nu se bagă, pentru că lumea este foarte atentă cu aceşti bani. De exemplu, dacă primiţi o bancnotă de 500 sau 200 de lei, vă uitaţi la ea cu atenţie. Nu la fel se întâmplă la bancnotele mici. Acolo e ţinta falsificatorilor, pentru că lumea nu este atentă", ne spune un director BNR.

Deşi bancnotele sunt din polimer, falsurile se fac din hârtie, care este tratată cu lacuri. Chiar şi aşa, au succes. Pentru că sunt bine plasate. "În târgul de vite, în piaţă, când numeri câteva bancnote de plastic, e posibil să îţi scape şi una de hârtie", explică responsabilul BNR.

Monedele tot la BNR sunt sortate. Pentru monede sunt alte maşini, mult mai simple, care măsoară doar grosimea şi diametrul. Dacă e vreuna strâmbă, o aruncă. "Moneda are viaţă lungă şi valoare mică. Nu există falsuri", spun cei de la BNR.

La nivel naţional, stăm cam rău din punct de vedere al educaţiei şi modului de utilizate a bancnotelor. "Vânzătorii de cartofi pun mâna pe hârtie cu mâna murdară de pământ. Banii sunt introduşi mototoliţi în buzunare şi portofele. În zona euro n-am văzut cartofi cu pământ", spune directorul BNR. Cum ajung banii coş de gunoi

Pachetele primite de la băncile comerciale sunt desfăcute şi puse apoi în maşina de procesat, care le numără. Aparatul e obligat să citească toate elementele de siguranţă de pe bancnotă. Unele sunt ştiute de public, altele nu. Bancnotele de valoare mare au mai multe elemente de siguranţă şi mai sofisticate. Dacă maşina nu găseşte vreunul din elemente, pentru că există o pată, murdărie sau hârtia este sfâşiată, atunci nu ia decizia de a o trimite la bune ci o trimite la respinse, adică la verificarea umană.

Pentru ca o bancnotă să meargă la distrugere, trebuie ca mai întâi maşina să o determine ca autentică, adică să-i găsească toate elementele de securitate. Se distrug numai bancnote autentice care sunt lipite cu scotch, pătate, murdare, scrise sau au un alt defect. Ce se distruge nu e automat înlocuit

În total, în ţară există patru astfel de centre de procesare: la Timişoara, Cluj, Iaşi şi Bucureşti, unde lumea poate veni şi cu bancnotele distruse, ca să le schimbe. În Bucureşti e însă singurul centrul unde se face distrugerea bancnotelor.

"Oamenii vin cu teancuri de bancnote distruse din cauza căldurii, pentru că au fost expuse la surse de căldură. Omul spune fie că i-a călcat soţia pantalonii, fie că le-a ţinut în sobă vara şi iarna a uitat de ele şi s-a apucat să facă focul. Omul vine şi îşi cere contravaloarea", spune un director BNR.

Şi monedele se distrug. "Ştiţi maşinile de tocat carne, cele vechi, care se prind pe marginile mesei. Omul, ca să îşi protejeze blatul, pune o monedă sus şi una jos, după care strânge cu putere surubul. Acesta se imprimă pe monedă, ba chiar o deformeză. Monedele astea se aruncă", spune directorul BNR.

Nu tot ce se aruncă este automat înlocuit. Circuitul banilor la BNR este ca în relaţia oricărui cetăţean cu o bancă comercială. "Ai surplus, te duci şi depui în cont la comercială. Ai nevoie să cheltuieşti, retragi din cont. Aşa e şi aici - sumele nu trebuie să fie egale. Ei depun la noi o sumă de bani iar la alimentare, vorbim de altă dată şi de altă sumă", ne explică acelaşi responsabil BNR.

La imprimerie se tipăresc bani noi doar când este neapărată nevoie.

RECRUTARE

Mirajul banului şi selecţia personalului

Ca să lucrezi la centrul pe procesare al BNR trebuie să ai minim liceul. Pare uşor dar, în realitate, ajungi la procesare doar după o selecţie amplă şi după ce ai şi ceva experienţă în domeniul bancar.

"Dacă a lucrat într-o altă bancă comercială omul e adaptat sistemului, e de încredere. Trebuie să aibă experienţă pentru că, odată veniţi aici, oamenii este posibil să se confrunte cu un şoc psihic. Am avut vizitatori care erau şocaţi. Când omul vede 300 de pachete a 1.000 de bilete a 500 de lei l-ai şocat. Un om care a lucrat cu banii este obişnuit. În plus, are atenţie distributivă", explică un şef serviciu din BNR.

Angajaţii au salarii decente. În plus, aici există siguranţa locului de muncă. De procesat se vor procesa bani mereu. Cum se procesau banii acum 10 ani

Noul centru de procesare al BNR a fost inaugurat în 2001. Înainte, banii se numărau manual. 156 de femei stăteau şi numărau bani timp de 8 ore. Erau trei săli. Stăteau la mese de lemn cu separaţii de sticlă, ca să se poată vedea unele pe altele: câte opt persoane la o masă, fiecare în boxa ei. Lucrul cu banii era mult mai dificil atunci. Unii considerau că o bancnotă este murdară, alţii ziceau nu, mai poate sta. Riscul de a trece peste falsuri era corespunzător. În plus, când era nevoie de numerar trebuia aduse schimburi prelungite.

Ca dimensiuni, suntem în zona euro

Investiţia de acum 10 ani va fi folosită mult timp de acum încolo. Bancnotele noastre au aceleaşi dimensiuni cu cele din zona euro. Aşa se face că, atât ATM-urile băncilor de la noi, cât şi maşinile de procesat bani, vor putea fi folosite chiar şi după ce vom trece la moneda unică.

"Bancomatele şi toată infrastructura sunt setate pe dimensiunile respective. Maşina poate fi folosită şi după adoptarea monedei unice. Se fac doar setări în soft", spune directorul BNR.

Trecerea la euro va însemna însă şi un pas înapoi în condiţiile în care bancnota zonei unice e din hârtie, un material care se preteză mult mai bine falsurilor decât polimerul. De când s-au introdus polimerii s-au redus mult falsurile în România. Dacă în zona euro sunt circa opt falsuri la un milion de bancnote la noi sunt circa două falsuri la un milion de bancnote. CITIŢI ŞI:

• Zece lucruri pe care nu le ştiai despre BNR şi Mugur Isărescu