Comportamentul dictatorilor lumii poate fi studiat în funcţie de preferinţele lor culinare. Specialiştii afirmă că gusturile unora dintre ei ar reflecta un psihic oarecum instabil.
Cum erau, cum iubeau, cum urau, cum făceau şi desfăceau… Orice ar fi, dictatorii rămân în top. Iar veşnicii specialişti pun paie peste foc (nu că nu le-ar plăcea), forţând de data aceasta frontierele "stomacului de dictator".
S-ar putea studia comportamentul dictatorilor lumii pe baza preferinţelor lor culinare? Da, spun experţii. Să începem, cu cine altcineva decât cu Ceauşescu!
În deplasări îşi lua mâncare de la Bucureşti şi numai dacă îl măcina vreo poftă, din senin, era trimisă o echipă formată din bucătar (pentru verificarea calităţii produsului), medic (pentru eventuale analize ale produsului) şi securist (pentru intervenţia în cazul unor incidente) pentru a-i cumpăra ce dorea. Nu mânca mult, dar era foarte pretenţios, fiindu-i frică să nu se intoxice.
Pâinea "tovarăşului" se făcea la Braşov şi în alte oraşe, iar, după ce era marcată, se transporta lalolaltă cu "pâinea pentru popor" pentru nu se descoperi din care va mânca Ceauşescu… Ouăle se numărau printre preferatele sale, de asemenea dictatorul era mare amator de caviar şi iaurt! Despre vânat nu mai vorbim.
Aprecia şi o băutură bună lângă un fel de mâncare, după moartea sa fiind găsite aproximativ 1.150 de sticle de vin, votcă, vişinată şi şampanie, unele provenind din foste ţări comuniste şi state nord-africane, altele fiind făcute chiar în beciurile casei dictatorului.
Şoricel gătit pentru Mussolini
În rest, să mai "spicuim". Hitler era cumpătat, nu fuma, nu bea, evita cafeaua şi chiar ceaiul tare, înlocuindu-le cu infuzii. Acorda o mare importanţă regimului vegetarian, la care nu renunţa decât în momentele de solicitare maximă. Câteodată mânca friptură şi şampanie în compania balerinelor, febleţea lui. Preferinţele lui Lenin erau puţine, dar bune.
Cel care spunea poporului "Nu munciţi, nu mâncaţi" avea gusturi burgheze: clătite cu caviar scăldate în votcă. Stalin mânca "sănătos": caviar cât cuprinde, peşte (niciodată fără rachiu cu piper).
Bomboanele de ciocolată îi plăceau la nebunie şi le savura în propria sală de proiecţie, când urmărea vreunul dintre filmele preferate, de obicei american şi cu multe picioare dezgolite. Lui Mussolini îi plăcea foarte mult pâinea. Avea întotdeauna la el o bucată, chiar şi în timpul furtunoaselor sale discursuri pro-naziste.
Ca soldat, a fost văzut terminându-şi, fără să i se clintească un muşchi al feţei, porţia zilnică din gamelă, după ce a scos un nevinovat şoricel gătit din greşeală. Dar, într- un restaurant, strâmba din nas dacă friptura nu era bine rumenită sau dacă paharul nu era bine spălat şi nu strălucea.
Liderul chinez Mao adora orezul picant amestecat cu bucăţele de peşte rar şi poftea des la produsele bucătăriei thailandeze. Gurmandul găsise un mod interesant de a-şi hrăni poporul: după ce examinse o rasă de câini (shar-pei), a impus-o în alimentaţia poporului, deoarece o considera un simbol al erei imperiale.
Viaţa fostului dictator cambodgian Pol Pot este încă învăluită în mister. Când îşi manifesta preferinţele culinare, nu îl interesa că "programul purificator" a dus la înfometarea poporului.
Se înfrupta, liniştit, din deliciile bucătăriei franceze (îi aducea aminte de perioada când studiase electronica la Paris), ale celei orientale şi nu-şi refuza o cafea bună. O cohortă de soţii şi acoliţi erau gata, oricând, să îi satisfacă cele mai pretenţioase gusturi în materie de mâncare.
Pofticiosul cubano
Ei bine, a venit şi rândul lui Fidel Castro. Cel mai mare dictator în viaţă nu ascundea faptul că este un pofticios. Puiul picant (pe locul întâi la preferinţe culinare), friptura de porc şi delicioasele cozi de homar îi satisfăceau plăcerile stomacului în vremurile când nu era spitalizat atât de des.
Deşi se pronunţă "împotriva imperialismului american", este înnebunit după produsele fast-food. Ar fi momentul să ne oprim…Nu de alta, dar în spatele popoarelor supuse la privaţiuni fără seamăn s-au ascuns, întotderauna, dictatori care nu şi-au refuzat nici o plăcere.
PREFERINŢE EXOTICE
Despotul Ugandei mânca disidenţi
Idi Amin, un nume care sună precum susurul izvorului... Despot al Ugandei din 1971 până în 1979, Amin a fost acuzat de canibalism, circulând legende despre obiceiul dictatorului de a ţine capetele inamicilor ucişi în frigider.
Nu mai vorbim despre plăcerea de a oferi crocodililor trupurile victimelor omorâte sau despre admiraţia sa pentru Adolf Hitler. Avea cinci neveste şi mulţi copii. Se mai spune despre el că ar fi mâncat cu mare plăcere disidenţi (care se opuneau regimului lui).
El este cel care a exilat toţi asiaticii din Uganda, deoarece fata unei familii asiatice importante refuzase să se mărite cu el. Amin a fugit în Libia după abolirea regimului său, iar apoi în Arabia Saudită, unde a murit, în 2003.
Idi Amin - supranumit şi "tiranul bufon" s-a făcut remarcat printr-o inepuizabilă serie de comportamente bizare. Ciudăţeniile sale au avut darul de a-l ţine în permanenţă în vizorul presei străine. De exemplu, la un moment dat, Amin s-a declarat gata să preia tronul Scoţiei şi a interzis în ţara sa purtarea fustelor mini şi difuzarea muzicii hippie.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/pBvSfSuyacY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Citiţi şi:
- Cum era Ziua Recoltei pe vremea lui Ceauşescu
- Brandul Ceauşescu. Viaţa intimă a cuplului dictatorial fascinează şi după 22 de ani | VIDEO
- Elena Ceauşescu: "Nicule, Pacepa mi-a cumpărat două păpuşi. Ce sunt eu, maimuţoaica lui?"| VIDEO
- "Nicu Ceauşescu era terorizat de părinţi"
Recomandările noastre
