Cele mai periculoase sunt grăsimile proaste (şorici şi pieliţe), potenţatorii de gust, care dau dependenţă, nitriţii cancerigeni şi sarea ascunsă.

Sclipesc de prospeţime în galantare, răspândesc o aromă plăcută în raion şi umplu coşul românului. De fapt, mezelurile sunt cea mai mare păcăleală în materie de alimente: conţin carne de proastă calitate-mai puţin muşchi, dar şorici, oase pisate şi zgârciuri din plin, apă închegată cu gelifiant, sare ascunsă în denumiri tehnice şi potenţatori de aromă care le menţin poleiala mult timp.

Doar gustul e de ele: îţi umplu stomacul, dar e ca şi cum ai mesteca plastic. De fapt, asta este şi ideea. Potenţatorii de gust dau dependenţă, te prind şi nu-ţi mai dau drumul.

Nenumărate studii au demonstrat că majoritatea conţin ingrediente cancerigene. Cu cât sunt mai ieftine şi cu cât au mai multe bărci de grăsime, cu atât sunt mai periculoase.

Nutriţionistul Gheorghe Mencinicopschi face radiografia salamurilor şi vă învaţă cum să le citiţi etichetele.

Crenvurşti "de pui" cu slănină de porc

Citind eticheta mezelurilor din magazine, puteţi observa că sunt un amestec de carne, slănină, apă în proporţii variabile, carne dezosată mecanic, dextroză (zahăr), alături de coloranţi (carmin), conservanţi (nitriţi de sodiu şi potasiu), potenţatori de aromă (glutamaţi), agenţi de afumare şi sare.

Cât de edificatoare poate fi însă eticheta? De cele mai multe ori, consumatorul nu-şi dă seama nici aşa dacă ceea ce mănâncă este de calitate sau nu.

"Scrie carne, dar calitatea nu e specificată. La carne se adaugă materii auxiliare, derivate proteice de origine vegetală sau animală, pentru a lega compoziţia: făină de soia, proteine de soia, de arahide, gluten. Mâncăm carne cu fasole. Ceea ce nu e neapărat nociv, dar prosteşti consumatorul şi îl laşi să creadă că mănâncă proteine de calitate", atrage atenţia specialistul în alimentaţie Gheorghe Mencinicopschi.

Sfatul acestuia e să nu vă încredeţi pe deplin în denumire şi să o confruntaţi cu eticheta. "Crenvurştii pot conţine ca prim ingredient piept de pui, după care, slănină de porc. Dar se numesc crenvurşti de pui. Şi poate omul nu are voie sau nu vrea să mănânce porc", exemplifică specialistul.

Carnea dezosată mecanic: pericolul din oasele pisate

Mezelurile ieftine în special au cantităţi impresionante de grăsime, de cea mai proastă calitate: şorici, emulsie de şorici, untură, pieliţă de pasăre, zgârciuri, dar şi carne dezosată mecanic.

În general, crenvurştii şi parizerul conţin cantităţi impresionanate de grăsime, până la 40%, şi sunt făcuţi cu carne dezosată mecanic. Această carne sau MDM (mechanically deboned meat) este pasta rezultată din dezosarea carcaselor, care conţine resturi de piele şi oase, ligamente şi ţesut conjunctiv. Proteinele sunt aproape inexistente.

"Nu este de bună calitate. Conţine prea mult fosfor din oase pisate, care împiedică absorbţia calciului, iar, dacă eşti copil sau adolescent şi ai nevoie disperată de calciu, este o problemă. De aceea, fac osteoporoză şi bărbaţii, de la vârste tinere", explică Mencinicopschi.

MDM creşte riscul de răspândire a microbilor. "Germenii sunt omogenizaţi în pastă. În UE este reglementat faptul că nu ai voie să pui mai mult de 3% în produs, că nu ai voie să-l congelezi şi să-l transporţi de la o fabrică la alta. La noi nu se respectă acest lucru, pentru că nu controlează nimeni. Poate să scrie carne, dar să fie 100% MDM", adaugă specialistul.

Cum te ţine salamul prizonier şi-ţi mai dă şi cancer

Cei mai periculoşi aditivi din mezeluri sunt glutamaţii şi nitriţii. Pe lângă faptul că provoacă greaţă, palpitaţii, deficit de atenţie şi concentrare la copii, glutamaţii (E620) sunt o sursă ascunsă de sare (glutamatul de sodiu).

"Omul are voie să mănânce doar 2,5 grame de sodiu pe zi. Mezelurile fac ca omul să depăşească şi 10-15 grame pe zi", subliniază Mencinicopschi.

Producătorii însă au tot interesul să-l pună în salamuri: glutamatul face dintr-un aliment inspid delicatesă şi dă dependenţă de produs.

O problemă spinoasă este cea a nitriţilor, de sodiu sau potasiu. Ei sunt folosiţi în industria alimentară pentru a colora frumos alimentele şi pentru a duce termenul de valabilitate cât mai departe în timp, dar şi pentru a preveni creşterea bacteriei care provoacă botulism. Aceşti nitriţi se regăsesc pe etichetă sub formă de E250 (nitrit de sodiu) şi E249 (nitrit de potasiu). În mediul acid din stomac însă, nitriţii duc la formarea de nitrozamine, care sunt cancerigene.

De ce mezelurile cărămizii sunt mai bune

Studii recente au demonstrat că un consum relativ mic de mezeluri (50-100 de grame pe zi), timp de opt ani, aproape că dublează riscul de cancer gastric şi colon şi creşte cu 64% riscul de cancer mamar.

Există pe piaţă şi mezeluri fără nitriţii cancerigeni. "Pe acelea nu le cumpăraţi, pentru că sunt cărămizii şi credeţi că sunt vechi. Sunt cele mai sănătoase", spune prof. dr. Mencinicopschi. "Carnea dezosată mecanic conţine oase pisate. Are mult fosfor şi împiedică fixarea calciului cauzând osteoporoză şi la tineri." GHE. MENCINICOPSCHI, specialist în alimentaţie

BOLI ŞI KILOGRAME

Cum cumpărăm apă la preţ de carne

Un alt ingredient de bază al mezelurilor este apa, însă, pentru a putea fi folosită în cantităţi mari în mezeluri, este nevoie de gelifiant, caragenan sau E407, un extras din alge marine.

"Caragenanul are capacitatea de a reţine apa şi tu cumperi, astfel, apă la preţ de carne. Există şi studii care arată că E407 ar putea fi responsabil de apariţia cancerului colorectal", spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Majoritatea mezelurilor au multe calorii la o cantitate mică de produs. Salamurile, costiţa şi cârnaţii au cam 500 de calorii la 100 de grame, iar crenvurştii şi parizerul- 300-400 de calorii.

În general, pastrama sau muşchiul ţigănesc au mai puţine calorii, însă important este vă uitaţi pe etichetă, la numărul caloriilor, pentru că, mai mult decât tipul produsului, contează marca acestuia. Citiţi şi:

• TOPUL BOMBELOR ALIMENTARE. Cele mai periculoase 10 produse contrafăcute care ajung pe mesele noastre
• În ce alimente se găsesc cele mai periculoase E-uri?
• Bombe alimentare, episodul al II-lea: ciocolata
• Cele mai nocive mărci de ciocolată din România