La Eftimie Murgu, comună bănăţeană din din munţii Almăjului, l-am întâlnit pe Simu Iovescu. Are 70 de ani, dar vârsta nu-l împovărează. Spatele îl mai supără uneori, dar mâinile puternice urcă sacul pe umăr cu o repeziciune aproape tinerească.
A venit de dimineaţă, e ziua în care i-a venit rândul la moara Trăiloanea. Mălaiul fin, pentru coleaşă (aşa spun bănăţenii la mămăligă), e gata, l-a şi dus acasă. Acum macină pentru animale, că şi ele strâmbă botul la măcinătura de la moara electrică. După ce toarnă grăunţele în coşul morii, omul nu trebuie să pună mâna pe nimic. Aşa că îi rămâne vreme de poveşti, cum sunt cele despre morile îndărătnice, care se rotesc în sens invers acelor de ceasornic. Totul e uimitor de simplu, eficient, ieftin şi natural. Într-o oră, moara macină vreo 30-40 de kilograme. Într-o zi, un sătean îşi poate umple hambarul cu măcinătura pentru animale şi lada de lemn cu mălai pentru coleaşă. La Rudăria, morile de apă sunt la fel din 1772. Acum, oamenii au "adoptat" pâinea de la brutărie, dar nu pot sta departe de mămăligă mai mult de 2-3 zile. Sâmbătă, puteţi citi în ediţia de print a ziarului Evenimentul Zilei şi pe site-ul www.evz.ro întreaga poveste a morilor de apă de la Rudăria (vechea denumirea a comunei) şi a oamenilor care trăiesc lângă ele şi, cumva, prin ele. Duminică, vă aşteptăm din nou, cu un fotoreportaj.
Imagini video și montaj de George Oprea
Recomandările noastre
