În bibliotecile pentru copii găseşti o mână de puşti salvaţi. Citesc excelent şi, cel mai important, înţeleg ceea ce lecturează. Cartea i-a ajutat să-şi formeze o idee sănătoasă despre viaţă.

Stă la două staţii de bibliotecă. Dimineaţa, ia singur autobuzul spre piaţa Romană şi în câteva minute e printre cărţi şi prieteni, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti – Filiala "Ion Creangă". Marian este în clasa a VII-a şi se gândeşte să dea la liceul "Tonitza", deoarece simte că are talent la desen. Odată, a încercat să reproducă capul câinelui său, Max. "Mi-a plăcut cum a ieşit. Ţi-l aduc mâine să-l vezi", mă invită el.

Vanghelie, un necunoscut

Îl văd că ţine enorm la pasiunea sa. Alături de el este Ana, o fetiţă de 13 ani din Sectorul 5, pentru care Vanghelie este un personaj cam necunoscut, dar care îţi poate povesti cum a înţeles ea o sumedenie de lecturi de vârsta ei, în frunte cu "Amintiri din copilărie". Prin ei, aveam să descopăr puterea lecturii asupra copiilor de şcoală.

Marian nu e nici pe departe tipul de tocilar. Are părul dat şmechereşte într-o parte şi poartă în picioare adidaşi până peste gleznă, genul celor purtaţi de cei care se dau cu skateboard-ul. Are câteva zgârieturi pe mâini şi pe picioare, plus semne ale unor vânătăi la genunchi. "Ies mult cu bicicleta prin Herăstrău, cu prietenii. Alteori, iau rolele", spune el. Ştie să meargă şi cu placa, încearcă să îmi explice că nu e mare lucru. Tatăl său a construit o masă de ping-pong şi joacă deseori împreună. Uneori pe scor, iar Marian recunoaşte că de multe ori pierde. "Dar e doar un joc, bucuria e să îl joci", arată el care e graniţa dintre pasiune şi ambiţie. Ştie că nu mulţi gândesc ca el. "E un băiat, a rupt patru palete de nervi", îşi aminteşte el.

Stau de vorbă cu Marian şi Ana în ludotecă, o cameră special amenajată pentru a îmbina cititul şi activităţile educative cu joaca.

Lecţia din pauza dintre ore

Deodată, Marian zăreşte pe un raft o enciclopedie, "Oceane". "Asta mi-a plăcut mult. Afli tot felul de lucruri noi. Să o citeşti, o să-ţi placă!", îi recomandă Anei, care aruncă o privire spre cartea colorată din raftul de lângă ea. Apoi, vorbim de şcoală.

Marian e elev la şcoala 28, de lângă circul Globus. Învaţă dimineaţa. Cum ştie că oricum va da o tură prin Herăstrău seara, după lecţii, în multe dintre pauzele dintre ore alege să stea în biblioteca şcolii. "Eram 3-4 colegi care făceam asta. Citeam ce ne plăcea nouă. Bine, nu găseşti atâtea cărţi câte sunt aici, dar ai pe ce să arunci ochii", spune el.

În aceste pauze, citea despre animale şi corpul uman. Lecturile erau pentru curiozitatea lui, dar îi foloseau mult şi la situaţia şcolară. Dar Marian nu e vânător de note. Era chiar iritat de atitudinea profesorului de religie. "Ne întreba dacă ştim Tatăl Nostru şi ne punea zece. Apoi ne lăsa să facem ce vrem noi. Nu că sunt eu cu religia, dar merg uneori la biserică, am citit câte ceva din Biblie şi ştiu că sunt poveşti frumoase acolo", spune el, întrebându-se dacă scopul profesorului nu era tocmai de a prezenta aceste poveşti.

"Erau profesori care stăteau cu picioarele pe catedră"

De altfel, aflu de la el că profesorul de religie nu e singurul care-i sabotează curiozitatea. "Mai sunt unii, vin şi stau cu picioarele pe catedră. Nu are cum să te atragă materia lui", explică Marian.

Ana tocmai prin atitudinea profesorilor a ajuns să îndrăgească materii ca româna, engleza şi geografia. Elevă în clasa a VI-a la şcoala "Mircea Sântimbreanu", ea a avut curiozitatea să citească ce a scris omul al cărui nume e purtat de instituţia de învăţământ. Cum Sântimbreanu (1926-1999) a fost autor de literatură pentru copii, curiozitatea Anei a fost răsplătită pe deplin.

Spre Cosmos cu Stephen Hawking

Însă cea mai plăcută lectură de până acum rămâne "Amintiri din copilărie". A citit-o vara trecută, acum a schimbat lecturile cu cărţi "despre alte lumi".

Tot în alte lumi a ajuns în ultima vreme şi Marian, care, cucerit de filmul "Harry Potter", a decis să încerce ce cartea. A citit rapid primele cinci volume, îl va începe pe al şaselea. Curând, o să meargă să vadă ultima parte a filmului, la cinematograf.

Însă poate cel mai bun efect al cărţilor se vede în prietenia dintre Ana şi Marian. Când sunt împreună, momentele mute nu există. Mereu au să-şi spună ceva, fie cunoştinţe, fie experienţe de viaţă. O simplă deschidere a unei cărţi îi face să viseze. "Asta aş vrea cel mai mult – să călătoresc în spaţiu", visează Marian în timp ce deschide "George în căutare de comori prin Cosmos", de Lucy şi Stephen Hawking, vestitul fizician cu handicap care este cunoscut pentru rolul său în popularizarea ştiinţei.

Diseară, când va merge acasă, probabil se va juca un pic şi pe calculator. Apoi, va începe să citeasă câte ceva despre flori şi despre cum le poţi desena. Vrea să se apuce să contureze câteva din creion. 53,5% dintre elevii români de 15 ani suferă de analfabetism funcţional. Adică nu înţeleg ceea ce citesc. În Finlanda, doar cinci elevi dintr-o sută au această problemă

LECTURILE OBLIGATORII

"Din şcoală se porneşte greşit"

"Vin vreo 50 de copii pe zi", spune Gabriela Toma, una dintre bibliotecarele de la "Ion Creangă", . Copiii pot sta ore în şir. Sunt mai multe cărţi decât ţi-ai fi putut imagina, mii de volume. Însă acestea nu ar fi de ajuns fără un pod între ele şi cititori, pe care cei de la bibliotecă trebuie să îl creeze. Una dintre acţiunile de succes este vizionarea de ecranizări după ce copilul citeşte cărţile care le inspiră. Copiii şi-i imaginează pe muşchetarii lui Dumas ori pe Pip al lui Dickens din paginile romanelor, iar apoi realizează ce a surprins filmul. Pe lângă o excursie imaginară într-o altă epocă, ei dezvoltă astfel şi un spirit critic.

E inutil să le ceri copiilor să stea toată ziua cu ochii în carte. De aceea există ludoteca. Într-o altă cameră, pentru expoziţii, există un pian. În unele seri, puştii învaţă să facă origami. Gratuit.

La alte filiale, tot gratuite sunt cursurile de limbi străine ori IT. O dezamăgire rămâne însă lista de lecturi obligatorii pe care copiii o primesc la şcoală. Aruncând privirea pe titluri, aceleaşi de zeci de ani, Gabriela Toma nu poate decât să remarce: "Din şcoală se porneşte greşit. Multe lecturi conţin arhaisme, altele nu mai atrag. Ar trebui actualizată această listă. Fiecare epocă are lecturile ei".

Cărţile copiilor din Ferentari

Tot de o schimbare au nevoie şi mulţi părinţi, care se plâng de preocupările copiilor, dar nu-i impulsionează cu vizite la biblioteci, muzee, teatre. Un exemplu de schimbare de atitudine vine dintr-un loc neaşteptat: strada Veseliei, Ferentari. "10 familii de romi şi-au înscris copiii la bibliotecă, vin deseori să împrumute cărţi", povesteşte Elena Iatan, bibliotecară la filiala din Ferentari a Bibliotecii Metropolitane. Alţi noi-veniţi sunt din rândurile elevilor speriaţi de rezultatele de la BAC. Însă, din tot cartierul, doar 600 de copii s-au înscris în ultimele şase luni. Chiar şi în săracul Ferentari, biblioteca este plină de cărţi. Şi nu cărţi vechi, ci noi şi frumos ilustrate.

Citiţi şi:

• Ora de lectură în şcoli, obligatorie din toamnă
• Cumpărăm cărţi ca să ne dăm deştepţi, dar nu le citim
• Studiu IRES: Moldovenii citesc cel mai repede