O lume în care carnea, untul şi laptele sunt într-atât de scumpe, încât doar cei mai bogaţi şi le pot permite. Este o previziune sumbră, dar care este foarte probabil să se confirme în următoarele câteva zeci de ani, în condiţiile în care scumpirile alimentelor pe plan mondial nu mai sunt doar o bulă speculativă, ca în 2007-2008, ci se bazează, dacă nu în totalitate, cel puţin într-o mare măsură pe o realitate dură.

"Situaţia era foarte diferită în 2008. Ceea ce se întâmplă acum este mult mai generalizat", susţine Chris Delgado, specialist pe agricultură la Banca Mondială, citat de AFP.

Este o realitate în care se suprapun mai multe circumstanţe nefericite. În primul rând, cererea în creştere din China şi India, state care se dezvoltă rapid şi ca tehnologie, şi ca număr de populaţie. Nivelul de trai mai înalt îi face să îşi permită să mănânce mai bine şi să cumpere alimente mai scumpe şi de o calitate mai bună.

La aceste ţări se adaugă altele care îşi iau un avânt puternic în această perioadă. Astfel, specialiştii ONU estimează într-un raport că cererea de produse alimentare din import va urca la peste 1.000 miliarde de dolari, în creştere cu 15% comparativ cu anul 2009.

Singura dată din istorie când a fost depăşit acest prag a fost anul 2008, când preţurile la produsele alimentare au atins niveluri insuportabile pentru populaţie şi au provocat revolte violente în state precum Camerun, Egipt sau Haiti.

Pentru comparaţie, până în anul 2007, valoarea importurilor mondiale de mâncare nu trecea de pragul de 500 miliarde de dolari. Soluri secătuite O parte din suprafeţele cultivate în întreaga lume sunt orientate către producţia de biodiesel, datorită unei cereri în creştere pentru acest produs.

Peste acestea se suprapun condiţiile meteo nefavorabile din mai multe regiuni producătoare de alimente: seceta severă de anul trecut de la Marea Neagră, ploile abundente din Australia sau vremea nefavorabilă din Argentina.

Nu trebuie să excludem nici interesele speculative din explicaţia evoluţiei preţurilor.

În plus, "scumpirile nu sunt generate doar de schimbările climatice, deşi şi acestea au un impact major, ci şi de faptul că în multe zone solurile sunt epuizate de tehnologiile de producţie cu randamente foarte mari", ne-a explicat analistul economic Aurelian Dochia.

Preţuri-record

În aceste condiţii, preţurile produselor alimentare bat noi recorduri. Mai ales că şi estimările Ministerului Agriculturii din SUA au fost revizuite în această săptămână, indicând o scădere a stocurilor de porumb până la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani. Prognoza a fost modificata în urma secetei din America de Sud şi a inundaţiilor din Australia, în timp ce recolta din SUA va fi mai redusă.

Pe de altă parte, rezervele americane de soia ar ptuea ajunge la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani, pe fondul cererii mari din partea producătorilor de etanol, se arată într-o analiză a X-Trade Brokers.

Porumbul s-a scumpit cu peste 3,4%, ajungând la 7 dolari/buşel, nivel atins ultima dată în iulie 2008. Maximul bulei speculative a fost 7,78 dolari. "Deşi preţurile sunt încă sub cele atinse în vara anului 2008, nivelurile curente nu sunt deloc confortabile", spun speciliştii X-Trade Brokers. Carnea, un lux În următorii ani se vor produce schimbări foarte mari în structura consumului. "Consumul alimentelor de origine animală ar putea să scadă şi să crească ponderea produselor de origine vegetală. Preţurile la unele produse vor creşte atât de mult încât oamenii se vor orienta către altele", spune Aurelian Dochia.

Acesta este un scenariu pe termen mediu şi lung. Ce se întâmplă însă pe termen scurt?

Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat, vineri, că România nu este ameninţată de o criză alimentară, deoarece ţara noastră poate produce mai mult decât consumă.

"Cine vorbeşte că România este în pericol de criză alimentară nu cunoaşte realităţile de la noi. Este adevărat că nu cunoaşte nici oamenii dar asta este o altă problemă. România nu trebuie să producă pentru consumul propriu, trebuie să fim printre furnizori pentru că avem această capacitate. Există suprafeţe nelucrate", a spus ministrul Tabără, citat de Agerpres. Ce şanse are România

Ministrul agriculturii a spus că, în prezent, mai mult de jumătate din produsele alimentare de pe piaţa românească sunt autohtone, exceptând unele legume şi fructe care nu sunt produse la noi în ţară, de exemplu bananele.

"România poate produce hrană pentru 80-100 milioane de oameni nu doar pentru 20 milioane. Avem rezerve extraordinare care trebuie puse în valoare", a adăugat Valeriu Tabără.

În opinia sa, pentru a ajunge la performanţe şi pentru ca România să devină un furnizor important pentru piaţa externă este nevoie de rentabilizarea fermelor şi de gruparea proprietarilor în grupuri mai mari de producători care să lucreze eficient terenurile.

Însă chiar dacă are vreo şansă în această bătălie, România riscă să o rateze. Lipsa unei politici publice din partea autorităţilor pe de o parte, dar şi dezinteresul mediului privat autohton de a construi un lanţ agricol eficient pe de altă parte, ne fac foarte vulnerabili în faţa unei potenţiale viitoare crize alimentare.