Trenduri vechi şi trenduri noi. Despre ouă, nu mai scriem, că am avertizat de acum 3 săptămâni că avem o problemă. În timpul crizei înzăpezirii aţi văzut la ştiri pe bătrâna ţărancă plângându-se de lipsa pâinii. Este normal, acum la ţară, pâinea se cumpără de la magazin. Este normal?!
Procesul de conversie a agriculturii tradiţionale, la scară mică, către o agricultură industrială, bazată pe monocultură, a avut efecte negative, atât în România cât şi în restul lumii civilizate. Au fost pierdute tradiţii, plăcerea de a sta la masă şi de a ne simţi bine împreună, toate legate de agricultura tradiţională şi pieţe locale. S-a restrâns dramatic experienţa producerii de hrană la scară mică, aproape au dispărut evenimentele locale desfăşurate în jurul hranei. Industrializarea comunistă a ţintit distrugerea lumii rurale, îndepărtându-ne de lumea ţărănească, cea care ne hrăneşte. Ruptura urban-rural este încă puternică şi agricultura industrială, industria alimentară şi detailiştii speculează asta. Pe termen lung, se înşală. Slow food va câştiga locul ce şi-l merită. Alegeţi slow food! “Comuniştii” din Coreea de Sud apără micul comerţ Retailerul mondial şi britanic TESCO este nervos, aflăm din lumea largă că ei consideră Coreea de Sud un pepene verde cu miez roşu. Pentru că, aşa cum se petrece în India, dar la o altă scară, sud-coreenii au o legislaţie care cere supermarketurilor să obţină acordul comunităţii, pentru a deschide supermagazine într-o zonă. Legea sud-coreeană interzice supermarketuri pe o rază mai mică de 1 kilometru în jurul magazinelor mici, fără acordul proprietatilor acestor.
De asemenea lege impune ca între anumite ore, doar magazinele mici să fie deschise. Ministrul de finanţe sud-coreean a sfătuit public consumatorii să viziteze pieţele tradiţionale, care oferă, după anumite estimări, circa 300.000 de locuri de muncă. La noi? Păi tocmai a fost eliminată din legislaţia naţională o astfel de restricţie, de aceea presa anunţă cu pompă, satisfacţie şi veselie, deschiderea a încă vreo 14 supermarketuri prin România. Adică tot atâtea şuturi în fundul micilor comercianţi, că, de! este globalizare! Comisia Europeană susţine agricultură durabilă În Europa 40% din solurile destinate agriculturii, datorită exploatării lor, şi-au pierdut calitatea. Pentru cine are urechi de auzit, pentru a creşte competitivitatea economică a Europei, CE a propus zilele astea, încă o iniţiativă, în pachetul de Parteneriate Europene pentru Inovare. Se numeşte Sustenabilite Agricolă şi Productivitate. Parteneriatele astea sunt nişte mecanisme comunitare, care reunesc mediul privat cu cel public, cu nişte resurse europene, pentru a crea un lanţ cercetare-dezvoltare-producţie, care să permită inovarea în domeniul agriculturii.
Aşadar acţiunea propusă va căuta soluţii, dar nu de tipul mai multă recoltă la hectar prin deterioarea solului, de exemplu. Ci mai multă recoltă, cu păstrarea calităţilor solului. Şi va urmări o creştere a eficienţei în agricultură, prin mai buna folosire şi mai curată, a resurselor. Detailiştii europeni promit că se implică O să ziceţi că nu are de-a face cu slow food. Ba are, pentru că lanţurile de supermarketuri, Auchan, Tesco, Metro, şi alţii au partea lor de răspundere, deschizând într-o veselie magazine imense care impun în felul lor, irosirea de resurse de materie primă, în goana lor după consumatori. Este la mintea cocoşului (că altceva nu ne-a mai rămas), să înţelegem asta în calitate de clienţi.
Detailiştii s-au reunit recent la Bruxelles, în cadrul unui Forum, să arate că au un comportament responsabil. Metro a arătat că îi învaţă pe furnizori cum să lucreze responsabil şi eficient. Auchan a reuşit să economisească aproape 10.000 de tone de ambalaje, iar Mercadona a eliminat 80 % dintre pungile de plastic de unică folosinţă în 150 de magazine. Grupul Tesco a îndeplinit obiectivul de a recicla în totalitate deşeurile produse, iar Inditex, cei care deţin brandul Zara, au redus cu 42 % consumul mediu de electricitate în 840 de magazine. Asta scriu ei despre ei, dar şi altele, în Raportul dat publicităţii zilele acestea. Care arată că detailiştii au început să mai alunge din muştele de pe căciulă. Cauza foametei nu este lipsa alimentelor, ci lipsa elementelor nutritive Noul şef al FAO, brazilianul Jose Graziano da Silva, schimbă placa. Hrana este problema omenirii, nu lipsa alimentelor. Poate îi auziţi pe mulţi producători de mezeluri industriale că ne asigură securitatea alimentară. Da, este bine când cineva ne asigură hrana multă, ieftină dar slabă ca şi conţinut. Să fim multumiţi? Nu, să fim realişti.
Adevărul este altul şi anume conţinutul în substanţe nutritive este cel care contează. Plus multe alte chestii. Nu mai multă hrană rezolvă foametea, ci ceea ce este în hrană. Nu o spun eu ci nişte studii, puse în context de Economist. Avem de-a face cu aproape 3 miliarde de persoane cu probleme de nutriţie, un miliard mănâncă prea puţin, un miliard, prea nesănătos, şi un miliard mănâncă prea mult. Ce metode pot fi folosite? Alăptarea naturală, în limite normale a cât mai multor copii. Adăugarea de nutrienţi în hrana, consumarea de suplimente de vitamine, fierul administrat femeilor însărcinate. A fost constatat in comunităţile sărace şi un efect pervers al conformării la norma înfometării, chiar şi când au bani, puţini, cei săraci preferă să îşi ia un televizor, mai curând decât mâncare. Aşadar nu mai multă agricultură industrială ne trebuie. Ci o agricultură orientată către gastronomie.
Latifundiarii români numiţi şi fermieri au coşmaruri cu recolte planetare. Ei visează să îi depăşească pe americani şi noi să îi subvenţionăm patriotic. Mai curând ar trebui să susţinem renaşterea gastronomică a României şi a micilor fermieri. Slow food!
Recomandările noastre
