Don Lothrop se consideră un om foarte norocos. Om de afaceri de succes în America, s-a "pensionat", cum îi place să spună, la 40 de ani, vârstă până la care făcuse suficienţi bani. S-a concentrat apoi pe "scopuri cu adevărat importante". Cel mai important scop al său este România, de care este îndrăgostit. A decis să contribuie la modernizarea ţării noastre. A investit deja 1 milion de dolari într-o platformă online, "Romania One", cu care a început construcţia unei societăţi civile puternice în ţara noastră. Don Lothrop a vorbit despre proiectele sale cu jurnaliştii EVZ, într-un interviu acordat ziarului nostru.

- Domnule Don Lothrop, de unde interesul pentru România?

 

- Prima dată am venit în România la un orfelinat din Oradea. In primele 20 de vizite m-au însoţit câţiva amici americani. Apoi am construit un cabinet medical pentru o școală din Târgu Jiu. Am învățat foarte repede că România e ca alte 160 de țări ale lumii. Câteva sute de oameni care dețin totul, au furat totul, oameni care controlează totul, de la partide politice, judecători, polițiști. E atât de diferit de America, dar aşa stau lucrurile prin multe părţi ale lumii. Îi iubesc pe românii care vor să se întoarcă acasă. Nu acum, dar le-au promis părinților lor că se vor întoarce. Ei poartă bătălii pe care le-au purtat bunicul meu, străbunicul meu. Luptă pentru schimbare. Fiecare membru al familiei mele a fost în război. Fac parte din prima generație care nu a făcut războiul. Mă uit la generația de români care fac sacrificii pentru copiii și nepoții lor și realizez că am dus o viață total diferită. Tot ce am făcut în America a fost să trăiesc, să respir. Două bătrâne fără dinți din România mi-au spus odată că, dacă le iubesc cu adevărat, ar trebui să stau prin România și să ajut la rezolvarea problemelor de aici. Majoritatea oamenilor care vin în România nu rămân până ce problemele sunt rezolvate. Am fost suficient de norocos să mă pensionez la vârsta de 40 de ani și să am suficienți bani pentru a mă concentra pe scopuri cu adevărat importante. Recent, ambasadorul Gittenstein, cu care am fost la Cluj, mi-a spus : ”Ești atât de norocos”. În fiecare zi în care mă trezesc pot să fac ceea ce consider că este important.

 

-Ați demarat proiectul ”Romania One”. Despre ce este vorba?

 

-Scopul proiectului ”Romania One” este de a face societatea civilă de aici mai puternică. Democrația înseamnă puterea poporului. Într-o democrație, politicienii sunt buni să strângă bani, sunt buni să negocieze, să țină discursuri. Dar politicienii nu au răspunsuri, nu au suficient timp să se gândească la răspunsuri pentru orice. Niciodată. În SUA, datorită istoriei noastre, ne uităm și spunem de ce nu fac politicienii asta? Adevărul este că noi nu suntem prea amabili cu politicienii. Democrația înseamnă grupuri de cetățeni care identifică o problemă, o oportunitate, care vin cu o soluție inteligentă, fac publică această soluție, astfel încât fiecare să poată afla de ea. Am aflat în România că există o societate civilă. De obicei este o persoană, care se duce la un polițist, sau un primar cu o plângere și, uneori, cu o soluție: ”Puneți un limitator de viteză în fața unei școli”. Și așa se întâmplă lucrurile. Aşa se întâmplă peste tot în lume. Noi vrem să facem din acest proces unul mult mai eficient, să încurajăm oamenii să formeze grupuri, să propună soluții inteligente. În multe cazuri oamenii nu cunosc legea. Vrem să le oferim acces la legislaţie.

 

-Credeți că societatea civilă din România are potențial?

 

-Are un potențial foarte mare. În stradă înveți cum să beneficiezi de democrație. Dacă nu reușești să oprești traficul de droguri sau prostituția de pe strada ta, nu există foarte multe speranțe pentru tine. Adevărul este că poți opri aceste lucruri. Dacă sunt infractori pe strada ta trebuie să te duci la fiecare politist din cartierul tău și să-i spui: ”Bagă-i în închisoare pe tipii ăia!”

 

-Cum comentați lipsa de suport public față de instituțiile din România? Să luăm de pildă Justiția.

 

-Pentru mine democrația începe în stradă. Începe cu lucrurile care-ți afectează familia sau copii în fiecare zi. Știu că nu este în natura românilor să formeze grupuri foarte ușor. Dar pot face acest lucru, din momentul în care au decis că o problemă este importantă pentru ei. Sunt foarte conștient că există frică, sunt conștient de acapararea statului de către partidele politice. Știu că, dacă lucrezi la stat și iei o poziție  defavorabilă unui partid politic, îţi poți risca slujba. În sectorul privat, oamenii sunt mai înclinați să vorbească, să semnaleze o problemă, pentru că nu-și fac griji pentru slujba lor.

 

-Deci Romania one va fi o platformă de internet?

 

-Este o platformă online. Una dintre secțiuni este dedicată mediatizării unor oameni sau proiecte care au reușit, pentru ca ceilalți să le poată vedea. Nu ne așteptăm ca românii să reacționeze, decât în momentul în care văd că alții au reușit. Într-o altă secțiune, dacă ai o idee o postezi și, astfel, își poți valida această idee. În România, uneori sunt 20 de asociații care vor demolarea unei clădiri ilegale. Ideea mea este să formăm o singură asociație pentru această cauză. E simplu: postezi o idee, formezi un grup și comunici în acel grup. E ca o rețea socială. A treia secțiune este dedicată drepturilor legale, pentru ca oamenii să știe cum pot fi rezolvate problemele din punct de vedere legal.  Majoritatea oamenilor din România nu știu ce spune legea. Dacă nu știi legea, cum poți să-i ceri unui funcționar, consilier local sau primar să o respecte. Cred că procesul de formare a unei societăți civile începe cu cunoașterea de către cetățeni a drepturilor lor civile. Dacă oamenii nu știu legea, nu pot forma o societate civilă.  

 

"Când America îşi întoarce privirea către o problemă, o face foarte încet"

 

 -Am văzut că doar AmCham a reacționat faţă de modificările la Codul silvic.

-Da, dar ceea ce spun este că trebuie timp pentru ca societatea civilă să se dezvolte. Cred că cea mai optimistă perspectivă este, dacă ne întoarcem la ceea ce a spus Victoria Nuland săptămâna trecută: cum pot acești lideri din aceste țări să se bazeze pe America – pentru că rușii vin, rușii vin!, vor să ia ceea ce au pierdut în 1989. Singura speranță pentru România este ca America să fie aici. Ei, cum poți să aștepți ca America să fie aici când violezi sălbatic principiile democrației? Întrebarea este: cum a putut Parlamentul să voteze o lege pe care cetățenii nu au cerut-o? Știu răspunsul: există o mână de oameni care dețin păduri, avem o strategie economică colonială, cu austriecii cumpărători de pădure. Dacă America va apăra această țară, cum o va apăra, dacă nu există o bază democratică?

 

-Ce face SUA în legătură cu această situația?

-În primul rând, SUA nu au fost atente la ceea ce se întâmplă în România, până acum. Este adevărul. Când eu am început să vin în România, problemele politicii externe americane erau Afganistan, Irak, China. Sunt atât de multe lucruri greșite cu guvernul american... Nu avem un ambasador aici... Când America își întoarce privirea către o problemă, o face foarte încet. În 1937 am realizat că vom merge la război, dar tot nu am început să construim nave sau avioane. Dar dacă  America va aduce soldați aici și va începe să construiască baze de miliarde de dolari, media din SUA va începe să fie atentă. Media americană nu a apărut în Afganistan până când soldații noștri nu au fost acolo. La fel în Irak. Atunci când vom trasa o linie prin Polonia, statele baltice și România, media din SUA va veni. Iar guvernul SUA nu va putea să spune „trebuie să făceți asta”, dar pot pune un reflector pe un subiect. Le-am spus săptămâna trecută celor din Departamentul de stat despre referendumul din 2009, când 8,7 milioane de oameni au spus „Da”. Guvernul român a cheltuit 20 de milioane de euro, iar apoi rezultatul a fost ignorat. Americanii au fost uluiți. Cineva ar trebui să dea în judecată pentru a impune respectarea rezultatului referendumului.

 

-Este o idee.

- Prin sosirea trupelor americane, astfel de chestiuni, precum respectarea legii, vor fi sub reflector. Asta va ajuta.

 

"Liderii societății civile din România au acum 20 de ani"

 

 

-Credeți că istoria este o scuză pentru noi?

- Cred că da. Mă uit la mine. Dacă aș fi fost născut în România în 1959, aș fi fost un pensionar comunist. Dar în America, sunt un capitalist agresiv. Există o scuză, dar oportunitățile...Friedman a scris că atunci când SUA va trasa o linie prin România și Polonia, aceste țări vor avea o creștere economică care va depăși de departe vestul Europei, în următorii 30 de ani.

 

- Moldova ar trebui să fie în interiorul acestei linii?

- Nu comentez. Bunul simț ne spune că dacă nu avem bani să construim drumuri în România, nici școli sau să avem un sistem decent de sănătate, nu ar trebui să includem şi alți oameni.

 

- Ce credeți despre liderii societăţii civile din România?

- Cred că liderii societății civile au acum 20 de ani. Cei de 20 de ani au timp și energie.

 

- România are nevoie acum...

-Eu sunt un lider... Am investit un milion de dolari în Romania One.

-Tinerii români nu au modele.

-Da. Nu au.

- Cum o să devină lideri?

-Am vorbit cu grupuri de români educați în afara țării. Lideri din Germania anilor 50 au plecat din țară în anii 30. Liderii sud-coreeni, în mare majoritate, au studiat în SUA.

- Ce părere aveți despre media din România?

-Nu mă pricep. Mă pricep la despăduriri ilegale, am văzut cum țări precum Taiwan și Coreea de Sud, care au fost sub ocupație, nu au fost independente, au depășit orice așteptare. Românii sunt mai democrați decât asiaticii, cu cultura lor confucianistă. Mass-media: în majoritatea țărilor, cei care au legături cu întreprinderile de stat și care finanțează partidele, controlează media. Este vorba de elita extractivă. Este vorba de un grup restrâns a cărei strategie este să extragă. România este încă puternic, puternic, influențată de elita extractivă. Unii merg la pușcărie, dar mulți sunt încă liberi.

 

- Ce credeţi despre gazele de șist?

- Este greu să fii entuziasmat despre orice care influențează mediul, dacă nu ai un guvern eficient. Guvernul vostru nu poate reglementa pădurile, nu poate reglementa mediul, deci e cam înfricoșător să te gândești că... Ştiu că în America, chiar săptămâna aceasta am citit, companiile din domeniul energetic vor dezvălui substanțele chimice pe care le injectează în sol. Până recent, nimeni nu era obligat să o facă din acest motiv era greu să și reglementezi acest tip de foraj. Pe de o parte, nimeni nu știe ce efecte au aceste substanțe chimice asupra resurselor subterane de apă, din acest motiv trebuie să fim atenți. Pe de altă parte, vreau să vă subliniez că în timpul dezbaterilor electorale dintre Barack Obama și Mitt Romney nu a vut loc nicio discuție despre posibilitatea ca America să devină independentă din punct de vedere energetic. Și deodată ne-am dat seama că wow, putem exporta energie. Din acest motiv cred că, pe termen lung, gazele de șist pot fi un lucru minunat pentru România, nu numai că putem deveni independente energetic, dar aveți și resurse naturale, spre deosebire de alte țări care o duc mult mai bine, precum Coreea de Sud.

 

"Mă sperie la culme gândul că chinezii vor construi o uzină nucleară aici"

 

- Spuneți însă că e nevoie de un guvernun puternic care să...

...să reglementeze exploatarea gazelor de șist. Da! Trebuie însă un guvern de încredere. Mă sperie la culme gândul că chinezii vor construi o uzină nucleară aici. Uitați-vă la cum arată mediul înconjurător în China. Lumea se uită la modelul chinez, dar chinezii sunt mai săraci decât românii și nu știu niciun român care ar bea apă din China sau să respire aerul de acolo. Poate în Taiwan sau Coreea de Sud, dar acele sunt țări cu adevărat democrartice unde cetățenii trag la răspundere instituțiile publice.

 

- Sunteți îngrijorat de aceste relații tot mai strânse cu China?

- Nu, eu sunt optimist și sunt bucuros în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor cu America. Ştiu că au fost afaceri proaste cu America, exemplul Bechtel, sunt sigur că sunt afaceri bune cu China. Doar că, atunci când vorbim de subiectul energiei nucleare, după tot ce s-a întâmplat în Japonia și când Germania vrea să scape de ea, trebuie să fim foarte, foarte, foarte atenți la cele mai înalte standarde de securitate, fără să o luăm pe drumul cel mai scurt. Iar acum îl vedem pe Liviu Dragnea și pe chinezi construind o mare centrală nucleară în România. Acest proiect nu trece testul bunului simț.

 

- Ați sesizat vreun sentiment anti-american în România de-a lungul vizitelor dvs.?

- Nu, niciodată nu am întâlnit așa ceva. Mulți mă întreabă de ce mă întorc în România, dar își dau seama că îmi place țara voastră, văd oportunități aici, știu că România va deveni o țară de succes, o democrație puternică. Oamenii se uită la mine și își spun: "Tipul ăsta și-a onorat orice angajament". Organizația German Marshall Fund studiază în fiecare an atitudinea față de SUA în toate țările europene, în România este cel mai puternic sentiment pro-american, 84 la sută. Aceeași rată în America este atitudinea americanilor față de ei înșiși, ca popor.

 

- Credeți că extremismul, manifestat sub diferite forme, are potenția de dezvoltare în România?

-Nu, nu cred. Vestea proastă e că românii sunt cam apatici – Asta e viața!, obișnuiesc să spună. Dar nu văd România încolonându-se în spatele unui curent extremist de stânga sau de dreapta. Întrebarea e dacă românii se pot totuși încolona în spatele a ceva? Când ai o țară în care 92 la sută dintre cetățeni nu au încredere în guvern, iar 80 la sută vor să plece din țară, atunci aveți de-a face cu o majoritate copleșitoare care trebuie folosită pentru un scop pozitiv.

 

"Costul pasivităţii românilor se vede în salarii"

 

 - Ați înființat fundația Romania One. Aveți vreun feedback până acum în ceea ce-i privește activitatea?

- Am început acum un an într-o țară pe care nu o vedem doar ca pe o țară a potențialului, ci ca pe o țară a realității. Am început prin organizarea de întruniri la nivelul primăriilor și de la 7 am ajuns la 70 și apoi la 300 de membri. Și atunci am zis wow, oamenii chiar fac ceva, aveți o societate civilă. Noi trebuie să dăm cetățenilor instrumente pentru a cunoaște legea, să se asocieze, să facă lucruri pozitive. Pentru că aveți nevoie nu doar de critici, ci de soluții coerente. Şi acum încercăm să ne extindem tehnologic, cu versiunea mobilă. E un proces care va dura cinci ani, dar sunt convins că vom face lucruri importante cât de curând posibil. Pe site am o prezentare în care explic care sunt costurile resemnării. De exemplu, un profesor sau un medic începător în Estonia câștigă de trei ori mai mult decât în România. În Germania, o parcelă produce cartofi la cinci euro, aici se vând cu doar 50 de eurocenți. Deci costul pasivității se vede în salarii. Diferența e că aici se fură mult, de asta salariile sunt mici, în Estonia s-au luat măsuri.