Au impresionat în teren și au gustat din plin viața, atunci când și-au înecat în alcool victoriile sau dezamăgirile. Jucători legendari ai „Sportului Rege” s-au lovit de o problemă care le-a scurtat existența.

Supusi viciilor, mai mult decât un om normal, mulți fotbaliști au pierdut cel mai important meci al vieții și au disparut fulgerator. George Best, Garrincha, Paul Gascoigne, Socrates sau Tony Adams și-au ocupat, fiecare, câte un loc în galeria marilor fotbaliști. Cu excepția legendarului jucător de la Arsenal Londra, ceilalți au căzut victimele pasiunii pentru alcool. George Best a fost cel mai mare sportiv din istoria Irlandei de Nord i a cunoscut cam tot ce poate sa ofere bun fotbalul, pe „Old Trafford”. Mijlocaul a jucat 361 de meciuri pentru Manchester United, în perioada 1963-1974, și a marcat de 137 de ori. S-a nascut într-o familie saraca ce încerca sa supraviețuiasca, la Belfast, crunților ani de dupa Al Doilea Razboi Mondial. A suferit alaturi de cei cinci frați și a simțit din plin ce înseamna sa fii sarac. Ajuns la 17 ani la United, Best a fost impresionat. „Eram copleșit, fiind cel mai mic din echipă, urma să joc alături de Bobby Charlton. La United, toți consumau alcool înainte de meci, dar foarte puțin, chiar Bobby Charlton bea un pahar de scotch. Cu trecerea anilor, aveam să devin cel mai mai bun prieten al alcoolului”, a povestit Best în biografia lui. „Nu muriți ca mine!” Alcoolul a devenit o constanta în viața nord-irlandezului. Problema s-a accentuat dupa ce s-a retras din activitate: „A fost un șoc sa nu mai joc fotbal. Nu eram în stare nici sa-mi cumpar o pâine. Fusesem învațat sa primesc totul. Așa am cazut într-o depresie și am continuat sa beau”. În 1984 a fost arestat după ce a fost prins conducând sub influența alcoolului. Întreaga viață și-a petrecut- o încercând să renunțe la viciul său, dar a clacat în 2005, la 59 de ani. „Nu muriți ca mine!”, le-a transmis Best, fanilor, cu puin timp înainte de decesul provocat de problemele de ficat și rinichi. A fost înmormântat la Belfast, în prezena a 100.000 de oameni.

Gascoigne: „Ca să scap de cocaină, am băut, zilnic, trei sticle de whisky”

Zeii au fost darnici cu Paul Gascoigne (47 de ani), considerat la începutul anilor ’90 cel mai talentat fotbalist englez. Mijlocașul ofensiv s-a remarcat la Campioantul Mondial din Italia 1990, atunci când avea 23 de ani și a dat Albionul pentru a juca în Serie A, la Lazio. „Gazza” și-a gestionat prost succesul și banii, s-a refugiat în alcool și droguri, iar în ultimul deceniu a ținut prima pagină a tabloidelor, care l-au surprins în ipostaze jenante. Gascoigne este în momentul de față o epavă. „Moare pe zi ce trece”, au remacrat ziariștii britanici. Curele de dezalcoolizare și dezintoxicare nu au dat rezultate. „Ca să scap de dependența de cocaină, am consumat timp de trei luni, zilnic, câte trei sticle de whisky”, a spus Paul într-un interviu.

Garrincha, cel mai mare dribleur din istorie

Brazilianul Garrincha a fost campion mondial cu naționala din „Țara Cafelei” în 1958 și 1962. Este consierat cel mai bun dribleur din istoria fotbalului, iar adversarii săi au povestit că era imposibil de deposedat. Pentru că avea un picior mai scurt, i s-a zis „Diavolul Șchiop”. Se spune că a moștenit patima pentru băut de la tatăl său. După meciuri, Garrincha se izola în barurile rău famate din Rio de Janeiro și îi cinstea pe toți cei prezenți. Consuma până la stadiul de inconștiență, apoi era purtat pe brațe până acasă, de fanii care-i scandau numele. Într-o seară, a condus mașina în stare de ebrietate și și-a lovit tatăl, aflat pe stradă. A murit sărac, în 1983, la 50 de ani, și a lăsat în urmă 14 copii.

Socrates a gustat din fi losofi a lui Bachus

Socrates, unul dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a dat Brazilia, a făcut furori în anii ’80 pentru „Selecao”. Pe teren, Socrates a fost întruchiparea perfecțiunii tehnice, iar în afara fotbalului a excelat ca sutdent, reușind să obțină un doctarat în medicină, la Universitatea din Sao Paulo. Cu toate acestea, uluitorul jucător din „Țara Cafelei” s-a scăldat în băutură, lucru de care nu s-a temut niciodată. După ce a agățat ghetele-n cui, în 1989, Socrates a „îmbrățișat” sticlele de bere și de lichior, legând în scurt timp o „prietenie” de nădejde cu alcoolul: „Îl vedeam ca peun prieten. Ca jucător n-am avut probleme deosebite din cauza lui pentru că nu eram dependent”. În 2011, cel ce-a fost poreclit „Călcâiul lui Dumnezeu” a plătit cu viața din cauza alcoolului la vârsta de 57 de ani, iar organismul său slăbit n-a mai rezistat unei infecții intestinale ce s-a transformat rapid în septicemie.

Mulți fotbaliști au pierdut cel mai important meci al vieții și au dispărut fulgerător.

Tony Adams a pus „unurile pe alcool

Arsenal Londra a avut unul dintre cei mai buni fundași din istoria fotbalului englez, care totodată a purtat în permanență banderola de căpitan al „tunarilor”. Tony Adams a bifat la gruparea londoneză 504 prezențe, iar pentru naționala Albionului a evoluat de 66 de ori. În ciuda uriașei sale performanțe, Adams a avut propriul meci și cu alcoolismul. La mijlocul anilor ’80, fostul „stâlp” din defensiva lui Arsenal a fost implicat în numeroase bătăi prin baruri, iar în 1990 a petrecut patru luni în închisoare, după ce a fost prins băut la volan. În 1996, Adams a câștigat lupta cu alcoolul, iar autobiografia sa intitulată „Addicted” (Dependent) a fost un bestseller de succes. De-a lungul timpului, cartea scrisă de fostul jucător a fost ca un medicament pentru alți sportivi care au trebuit să înfrunte această boală.