CAMPANIA „MEDICUL DE GARDĂ ”. Cine salvează Institutul Nasta?! Pe aleile Spitalului de plămâni, dai nas în nas cu morții!

CAMPANIA „MEDICUL DE GARDĂ ”. Cine salvează Institutul Nasta?! Pe aleile Spitalului de plămâni, dai nas în nas cu morții!

Evenimentul zilei continuă campania „Medicul de gardă” prin care ne propunem să arătăm realitatea cruntă din spitalele românești, în speranța că decidenții și oamenii de bine din această țară vor pune umărul la îndreptarea și vindecarea sistemului românesc de sănătate.

La Institutul de Pneumologie „Marius Nasta”, din Capitală, găsim situații „de viață și de moarte”, condiții de-a dreptul tragice în care oamenii – pacienți, medici, personal medical și nemedical – sunt obligați să lupte pentru viață, într-o stare de sărăcie cronicizată.

Spitalul de plămâni are sedii în trei locații din București. Unul dintre sedii se afla la câţiva paşi de Cimitirul Bellu, pe Șoseaua Viilor. Clădirile ruginite de anii care au trecut fără ca o mână de gospodar să-și facă de lucru cu ele, crengile care parcă te trag și ți se bagă în ochi, alaiul funebru către Morgă cu care dăm nas în nas, pe aleile Institutului, ne înfioară, făcându-ne să ne simțim ca într-un film horror. Aici este locul unde morții se scot cu targa din saloane și sunt plimbați printre bolnavi, prin curte, până la Morga spitalului. Scena macabră se petrece spre „relaxarea” pacienților ieșiți, însoțiți de aparținători, să respire aer curat.

„Îi ducem cu targa, dar îi acoperim”

Ne puteți urmări și pe Google News

„Dar ce credeţi, domnu’, de vă miraţi aşa? Că nu acoperim persoanele decedate? Îi ducem cu targa și punem o pătură pe ei. Asta e situația”, ne-a spus una dintre asistentele spitalului. Şi mai macabru este faptul că „Marius Nasta” se întinde pe o suprafaţă destul de mare, având mai multe pavilioane, dar Morga se găseşte aproape de intrare. Asta face ca personalul medical să fie nevoit să transporte un pacient decedat prin toată curtea, pe aleile pline de gropi, de moloz şi de noroi.

„Poșeta” din plămâni

La intrarea în pavilionul central, unde se găsește și camera de gardă, „te lovește”, de la primii pași, un miros foarte urât, de mizerie, amestecat cu mâncare reîncălzită.

În holul principal, în faţa tonomatului cu sucuri şi alte „prostii”, se chinuie nea Costică să-şi ia şi el un sanviş. Pacientul cară după el un borcan în care i se scurge, direct din plămâni, un lichid înfiorător. Îndrumat de un asistent, el reușește să introducă cu greutate monedele de 50 de bani. Își freacă apoi mâinile de nerăbdare și de foame. Se apleacă să-şi ia gustarea, dar se ridică doar cu o sticlă de suc. Pufnește, tastase greșit. Renunță la mâncare. Nea Costică, pe numele lui Constantin Gavrilaș, are 55 de ani, vine tocmai din Tulcea şi este un vechi „client” la „Marius Nasta”. „Am avut probleme mari. Lobul de la plămânul stâng nu-l mai am, mi-a fost scos demult. Acum, din nefericire, în locul operaţiei am făcut un abces”, se vaită nea Costică, apoi „se pierde” pe culoarele întunecate şi scorojite ale spitalului.

Oameni dedicați

„Prietenii mei din lumea medicinei mi-au spus că, pentru probleme de pneumologie, cei mai buni și mai inimoși doctori se află aici, în Viilor și la Zerlendi”, spune soția unui pacient.

Cazuri sociale

„Am văzut medic venind la serviciu cu piciorul luxat doar ca să-și vadă pacienții. În spitalul acesta vin pacienții cei mai săraci, oameni care nici măcar nu au asigurare medicală, dar totuși sunt tratați, nu sunt lăsați pe străzi”, povestește și fratele unui pacient care suferă de o boală gravă de plămâni.

„Buni oameni, maică, să-i pui pe rană, nu alta! Îs bolnavă și, iaca, și-or făcut milă de mine și mă ostoiesc cu hapuri și perfuzii, că multă carte au în cap! Mi-e și rușine să trec prin fața lor. Mâncarea-i bună și e cald. Ș-apoi măcar cât stau aici, scap de bătaie, că bărbatumeu e rău. Când i se urcă beutura la cap îmi dă câte- o scatoalcă de mă prăvălesc”, ne spune o femeie mai în vârstă ajunsă pe patul de la Zerlendi, tocmai dintr-un colț al țării.

Bolnavii de TBC, tratați în condiții inumane la doi pași de centrul Capitalei!

Un alt sediu în care Institutul „Marius Nasta” își desfășoară activitatea este cel aflat pe calea Șeban Vodă, chiar lângă vechiul crematoriu uman din Parcul Tineretului. Se numeşte „pavilionul Zerlendi”. Intrăm. Clădirile din „Viilor” sunt cu adevărat „luxoase”, în comparaţie cu cele de aici, care datează din 1946. După cum arată, zici că intri într-un lagăr de exterminare. Deși are icicolo câte-o clădire reabilitată, una făcută chiar și de la zero, se vede clar că instituția medicală „suferă” de un „cancer” foarte avansat.

Closetele, mai rău decât în gară

Bolnavii de TBC suportă condiţii inumane, dacă ne referim la grupurile sanitare extrem de insalubre. Multe chiuvete nu au robineți, iar closetele par copiate după cele de la toaleta publică din Gara de Nord, fără capace și infecte.

Este ştiut faptul că bolnavii, mai ales cei cu boli de plămâni, trebuie să trăiască în medii unde igiena este foarte bună şi să respire un aer cât mai curat. Ei bine, pacienţii de la „Zerlendi”, mulţi dintre ei cu TBC, sunt obligaţi să doarmă în saloane în care pereţii n-au văzut o spoială de zeci de ani, sun plini de igrasie, iar tavanele sunt pline de humă scorojită.

Și gândacii

Spaima cea mare sunt însă carcalacii. „Acum nu mai sunt gândaci, dar vara apar d-ăia negri, mari. N-avem ce să facem, suportăm condițiile. Spitalul ăsta este singura noastră scăpare. Acum, nu e nici vina doctorilor că e jalea asta aici. Săracii, sunt obligaţi să lucreze şi ei în condiţiile astea şi să aibă grijă de noi. Să ştiţi că ne tratează foarte bine”, spune Dumitru (46 de ani), un pacient care a venit tocmai din Brăila pentru a se trata la „Zerlendi”.

Managerul Ioan Cordoș: „Columbienii dacă mi-ar da bani din trafi cul de droguri, vă jur că i-aș lua să fac spitalul!”

Managerul Institutului „Marius Nasta”, prof.dr. Ioan Cordoş, spune că face eforturi disperate să reabiliteze centrul medical, însă, are nevoie de aproximativ şase milioane de euro pentru a salva spitalul. „Din 2013 am făcut raport la Ministerul Sănătății, cu notă de fundamentare pentru reabilitarea întregului spital. Cele mai multe clădiri sunt de patrimoniu și nu pot fi dărâmate”, spune directorul de Institut.

„Noi ca să putem să funcționăm, ca spital, nu putem intra în renovare cu tot spitalul, ci pe rând. Celui de la Zerlendi nu i-a venit rândul. Cârpeli am mai făcut, un acoperiș nou, dar sunt clădiri vechi de 60 de ani. Ca să dărâmi îți trebuie demersuri pe la Primărie, la Guvern și iar la Primăria Capitalei. Nu știi ce să faci mai întâi, să te ocupi de pacienți sau să alergi după acte?!

Oncologie, de la zero

„Chiar nu avem bani să facem totul de la început. Până acum, am construit un pavilion, de la zero, cel de oncologie, din Şoseaua Viilor. Dar merge foarte greu treaba. Muncitorii abia se mişcă, îşi bat joc de noi, avem mari probleme cu ei. Ne spun că termină săptămâna viitoare şi ei se apucă de treabă anul viitor. Cam aşa funcţionează lucrurile. Nu caut scuze, că nu există. Situația este dramatică, dar sperăm să se găsească soluții. Poate obținem niște fonduri europene. La «Zerlendi», una dintre soluţii ar fi să construim un pavilion nou, în loc să ne apucăm să reabilităm unul construit în 1946”, mai explică managerul Cordoș. „Vă spun, e atât de dramatic, încât columbienii dacă mi-ar da bani din traficul de droguri, vă jur că i-aș lua să fac spitalul!”. Specialistul spune că starea deplorabilă de la spital este cauzată şi de unii pacienţi care „pleacă acasă cu tot cu bateriile de la baie”. „În prezent, tratăm și bolnavi care nu au acte de identitate. Facem eforturi foarte mari ca oamenii să plece sănătoşi de la noi şi chiar avem rezultate”, mai zice managerul Cordoş.

Ministrul a promis

O altă secție a Institutului - cea pediatrică - funcționează în Ferentari, una este mai bine amenajată, una nu prea, recunoaște managerul Cordoș. Institutul are pe an 14.500 de pacienți. Personalul medical e format din 600 de oameni. Profesorul spune că, în România, deși suntem în secolul XXI, se practică medicina în condiții de secol XIX.

„Muncim în niște bolnițe, c-așa le spunea la spitale în anii 1900. Acum, în Brooklyn, un spital cu 300 de paturi are personal medical de 3.500 de persoane. La noi însă, lucrezi ca-n secolul XIX. Problema sunt banii, bugetele care se fac tot mai târziu din an în an. Și atunci, rezultă că suntem slabi noi, managerii. Ministrul Bănicioiu mi-a spus că rezolvăm totul! Cu sprijinul Ministerului Sănătății, până la sfârșitul acestui an vom putea efectua aici primul transplant de plămâni!”.