Cu prilejul comemorării a 21 de ani de la plecarea la Domnul a lui Corneliu Coposu a fost lansată cartea “Armistițiul din 1944 și impicațiile lui”, scrisă de Senior și “alcătuită” de Paul Lăzărescu.

În prefață, Corneliu Coposu, mărturisea: “În calitate de secretar politic al lui Iuliu Maniu (1936-1947) am fost martor al desfăşurării evenimentelor preliminare armistiţiului din 1944 şi al pregătirii loviturii de stat. L-am însoţit pe preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc la învrederile, întâlnirile şi discuţiile purtate cu Regele Mihai, cu diplomaţi occidentali din Bucureşti, cu conducătorii partidelor politice anti-hitleriste şi anti-dictatoriale, cu generalii români şi fruntaşii civili angajaţi în conspiraţia cu grupul de diplomaţi români anti-fascişti de la Ministerul de Externe, cu conducătorii misiunilor aliate, paraşutaţi în ţară, cu radiotelegrafiştii britanici. Am păstrat ascuns aparatul de emisie încredinţat lui Maniu în 1941. Am scris, după dictare, textele memoriilor şi scrisorilor întocmite de Iuliu Maniu. Am cifrat şi descifrat telegramele trimise la şi primite de la Liverpool, Cairo şi Stockholm, prin care s-a negociat ieşirea României din război. Am fost prezent la întâlnirile lui Iuliu Maniu cu Dinu Brătianu, Titel Petrescu, delegaţii partidului comunist şi fruntaşii politici filo-aliaţi. Am ţinut permanent legătura cu Grigore Niculescu-Buzeşti, care a coordonat întreaga acţiune. Am găzduit întrevederile secrete dintre Iuliu Maniu şi Lucreţiu Pătrăşcanu (1943-1944). În această calitate mă consider obligat şi îndreptăţit să aduc o modestă contribuţie la elucidarea evenimentului atât de controversat, tocmai datorită faptului că asupra lui se pronunţă foarte mulţi dintre cei care n-au luat cunoştinţă de documente originale privind evenimentul”.

Firul evenimentelor din 23 august 1944

 

Iată ce noează Coposu în cartea sa: “Înainte de ora 7 Maniu se bărbierește. Apar îmbrăcați în civil generalul Sănătescu și colonelul Dămăceanu, intrați pe prin str. Basarab și curtea de lumină. Îi rețin câteva momente în hol. Sănătescu este nervos și agitat. Dămăceanu este sobru și calm. Maniu îi poftește în dormitor. Sănătescu, dinainte pregătit, începe un nou asediu pentru a-l convinge pe Maniu să accepte șefia guvernului, subliniind că aseară târziu, Regele, care este foarte contrariat, i-a cerut să mai facă o încercare: “eu, zice Sănătescu, îmi asum orice risc, cu devotament și cu convingere. Dar nu vreau să mă fac de râs!” Dămăceanu dă din cap în semn de accord, însă nu scoate o vorbă.

“Singura formulă valabilă este guvern prezidat de dumneavoastră, cu sprijinul tuturor! Așa vrea regele, asta vor comuniștii, asta vrem toți”.

Maniu, foarte calm, îi răspunde: “Domnule general, în cazul în care vom fi obligați să recurgem la soluția a II-a, formula politică cea mai potrivită va fi, așa cum am avut cinstea să propun azi noapte, în prezența dvs., a MS regelui, un guvern Sănătescu compus exclusiv din generali, pe care cei patru reprezentanți ai opiniei publice îi vor garanta politicește pentru țară și străinătate, prin prezența lor în guvern ca miniștri de stat.

Dacă ultimele demersuri pe lângă domnul Mareșal Antonescu vor eșua, în mod fatal va trebui să acționăm la îndepărtarea și eventual arestarea lui Antonescu și a principalilor săi colaboratori.

În locul rămas vacant prin demiterea domnului Antonescu, vom constirui un guvern de armistițiu. (...)

De altfel, domnule general, repet că, în urma refuzului categoric al Moscovei de a accepta ca bază de discuție frontierele de la 1938 și în urma comunicării exprese a negociatorilor sovietici de la Stockholm și Cairo că acceptarea frontierei de la 1940, pe Prut, este o condiție sine qua non a armistițiului, în calitatea mea de om politic, mi-ar fi imposibil să prezidez un guvern, care, prin forța îmrejurărilor și pentru salvarea țării, este constrâns să accepte această clauză chiar și provizoriu. (...)

În jur de ora 10 plecăm la Dinu Brătianu, în Calea Dorobanți, nr.16. Mașina Siguranței, nelipsită după noi, parchează în fața casei.

Ne așteaptă Vîlșănescu. În birou, Dinu Brătianu. Vîlșănescu capătă consemnul să nu primească alți vizitatori în afară de George Brătianu, Titel Petrescu și Pătrășcanu. Între 10.30 și 11 sosește Titel Petrescu. (…)

În jurul orei 11, sosește cu mașina, radios, George Brătianu, venind de la Snagov. (…) Antonescu crede că discutând  cu nemții de la militar la militar va obține acordul lor pentru ieșirea României din război. (…)

Ora 15. Dinu Brătianu la telefon. Supărat că George Brătianu s-a întors de la Snagov, repezit de Antonescu, care, între timp și-a revizuit atitudinea înțelegătoare manifestată în cursul dimineții. (...)

Ora 17. Vine, de la Palat, trimis de Buzești, prefectul palatului Iorgu Ghica. Este palid li emoționat. Anunță că Antoneștii (Ion și Mihai) au fost arestați înainte cu o jumătate de oră.