Tema zilelor noastre este una extrem de delicată: a răspunde sau a nu răspunde... Cine, cât și cum să răspundă și pentru ce? Ce vor politicienii? Nici ei nu știu prea bine, deoarece sunt foarte slab pregătiți sau foarte corupți, unii chiar ambele.
În orice caz, să nu răspundă ei, personal, și găsesc tot soiul de subterfugii de reglementare: că miniștri și șefii politici din administrație să nu răspundă pentru oportunitate și pentru actele cu toate avizele... de parcă nu era evident că oportunitatea nu poate atrage răspunderea.
Aha, dar funcționarii să răspundă? Pentru modul în care interpretează legea dacă un cetățean trebuie să primească un drept? Păi cică DA. Ce se poate întâmpla? Noul cod administrativ scrie cam așa: funcționarii, de bună credință, avizează și elaborează acte (atribuiri, restituiri, autorizații de construcție și de funcționare, proiecte pe fonduri europene, acte normative, etc) pentru că nu pot bloca aplicarea legii și prin actele semnate de ei, cu bună credință. Prin aceste acte se pot îmbogăți, adică își pot majora patrimoniul prieteni, interpuși, rude, etc, ai unor persoane cu funcții importante în stat (primari, miniștri, președinți de Consilii Județene, etc) fără ca funcționarul să știe cine este beneficiarul final al actului. Până acum, erau „umflați” toți: politicii și funcționarii. Acum, ce s-au gândit ei, oamenii politici: să îi ia doar pe fraierii de funcționari care, chipurile, nu știu să citească legea precum procurorii DNA, dar ne îmbogățesc pe noi și acoliții noștri că așa scriem noi actele normative și apoi nu mai răspundem deloc noi, doar ei. O fi bine așa? Eu cred că NU.
Ce vor magistrații? Păi vor să facă ce îi taie capul, ce le spune Sistemul, procurorul – prieten sau opresor și să nu răspundă. Dar deloc. Adică la funcționar diferența de interpretare a unei legi se pedepsește cu un maxim de 14 ani și ceva închisoare, forma în vigoare, respectiv 15 ani închisoare, forma anterioară și la magistrați încălcarea expresă a legii să nu angajeze nicio formă de răspundere? Și pentru interpretare diferită a legii funcționarul trebuie să meargă la pușcărie, că de aia a scos Sistemul în iarnă atâta lume prin piață, să nu se pună în acord legea cu deciziile Curții Constituționale? Iar dacă încalcă grosolan orice lege, magistrații să nu răspundă, că doar asta înseamnă independență, să judece cum vrea oricine și oricum? Și pentru asta scot acum Sistemul și opoziția aceiași cetățeni.
Deci pentru îmbogățirea unora că așa s-au scris legile să răspundă cineva pe nedrept, dar nu noi, magistraţii, să facă cineva pușcărie nevinovat, dar nu noi, politicienii ori îmbogățiții, ci funcționarii de rând. Aha, ne-am prins... Și în timpul ăsta, ce fac liderii sindicali, care ar trebui să ia apărarea funcționarului amărât, țintă a politicului și a Sistemului deopotrivă? Protestează cu mutarea contribuțiilor (o prostie care nu îi vizează pe funcționari), că de ce se măresc prea puțin salariile... chiar dacă se măresc. Halal nație! Ăștia ne sunt reprezentanții și elitele judiciare? Și ne întrebăm de ce suntem sclavii unora care, în secolul al XV-lea, când Ștefan ne contruia mănăstirile din Moldova, ei își puneau scalpuri la cingătoare și așteptau să fie descoperiți de Columb. Și de ce o nație precum nemții au câștigat tot ei, chiar dacă au pierdut războaiele.
Pentru că la ei înțelepții propun soluții înțelepte poporului și acesta le acordă încrederea, iar voința poporului decident se pune în aplicare. Nu prin viclenie, grupuri de interese și aruncarea răspunderii asupra unor nevinovați se aduce progres țării. Căci dacă erau întrebați decidenții naziști dacă sunt de acord să fie judecați sau cine ar trebui să răspundă pentru ce au făcut ei ar fi fost condamnați la moarte toți liderii puterilor câștigătoare și generalii armatei aliaților. Asemeni lui Bernard Show zic şi eu „Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.”
Recomandările noastre
