Trump face o politică EXTERNĂ dezastruoasă: Lansează ameninţări la grămadă, consilierii trebuie să DEZMINTĂ tot

Trump aplică o politică haotică, ireală, potrivit multor observatori, iar ameninţările preşedintelui Trump către Coreea de Nord şi Venezuela scad din credibilitatea Americii. Orice om cu judecată sănătoasă recunoaşte că această politică externă pur şi simplu este dezastruoasă deocamdată. Sunt voci care spun că s-ar putea să aducă un rezultat cel puţin de calmare generală.

Cu tweeturi unul după altul, preşedintele american lansează ameninţări la grămadă, neurmate de fapte şi pe care colaboratorii săi le dezmint după, sau măcar le redimensionează cu jumătate de gură.

Astfel America îşi pierde credibilitatea, iar impactul psihologic al ameninţărilor tind să aibă un randament descrescător. Dacă lumea se obişnuieşte cu un preşedinte fanfaron, care atacă grosier, încet-încet nimeni nu-l va mai crede. Aceasta e una din critici care vine de la establishmentul democrat sau chiar republican.

Trebuie amintit însă ca establishmentul nu are în spate un bilanţ exaltant în politica externă. În ceea ce priveşte Coreea de Nord, de exemplu, nici democraţii, nici republicanii n-au reuşit niciodată să le stopeze programul nuclear. Problema există de mai bine de trei preşedinţii SUA: Clinton, Bush, Obama. Fiecare a încercat şi niciunul n-a reuşit!

Eroul care a salvat omenirea de la un război nuclear. În câteva secunde a luat o decizie crucială

Scăpați de calvarul perdelelor șifonate, după spălare. Vă ia câteva secunde

Ameninţarea nordcoreană a ajuns la nivelul actual, tocmai fiindcă în precedenţă orice abordare tradiţională a însemnat un fiasco. A da toată vina pe incompetenţa şi amatorismul actualului preşedinte înseamnă să suferi de amnezie, fiindcă de 20 de ani America este luată peste picior de către Phenian. Şi de chinezi.

Abordarea lui Trump are avantajul că este cu adevărat nouă. Seamănă cu tactica unei lansări la Silicon Valley: bizant şi destabilizator. În economia digitală există unii care teoretizează că inovaţia pleacă de la distrugere. Progresul se obţine prin lacrimi şi traume.

Şi mergând mai departe cu raţionamentul pe această linie, se poate extrage o metodă chiar şi din nebunie. Cu instrumentele diplomaţiei clasice America n-a obţinut nimic în dosarul nuclear nordcorean, nici de la regimul de la Phenian, nici de la protectorii săi de la Pechin. Poate introducând un şoc de incertitudine asupra mişcărilor de urmat, Trump poate provoca vreo răzgândire. Chiar în Venezuela apelurile raţionale şi moderate - cum ar fi cele al papei Francisc - nu au mutat nici cu un milimetru linia autoritară a unui regim care parcă a înnebunit.

Până acum Trump n-a făcut nimic concret. Şi între timp agitaţia sa ameninţătoare deja îi oferă un mic avantaj intern: sondajul Rassmussen îl arată pentru prima dată în creştere la consens, de la 39% la 45% dintre aprecierile pozitive ale americanilor, tocmai datorită atitudinii dure faţă de Coreea de  Nord, dar poate fi o granţie că acestă atitudine amatoristică a preşedintelui va potoli spritele Coreei de Nord?