Dacă în ţările europene, unde sănătatea este un drept universal garantat prin lege de stat, în SUA sistemul sanitar naţional se bazează, încă de la origini, pe criterii de natură esenţial private. Este chiar filosofia care domină sistemul, în timp ce pe vechiul continent accesul la asistenţă sanitară este garantat tuturor, indiferent de avere şi venituri, în America cetăţeanul se poate îngriji numai dacă are stipulată o acoperire asiguratoare sau are bani suficienţi pentru a face faţă costurilor tratamentelor, operaţiilor, internărilor, consultaţiilor. Sigur, astăzi lucrurile sunt puţin mai nuanţate, atât în Europa cât şi în America, dar de aici - adică de la filosofia de fond - trebuie plecat pentru a face diferenţele.

Introducerea unui principiu de sistem universal şi în SUA, pentru o mare parte a polulaţiei, îşi are originile în anii '60, în timpul preşedinţiei lui Lyndon Johnson, nemodificate de atunci până la Obamacare, în 2010. Acesta a integrat Social Security Act al lui Roosevelt, un sistem sanitar cu acoperire semiuniversală pe care se bazează şi astăzi, Medicare şi Medicaid, cele două ''picioare'' pe care se sprijină sistemul sanitar american.

Mai exact, MEDICAID- introdus în 1965- un progam federal substanţial care ajută indivizii şi familiile cu venituri mici să susţină costurile unei asigurări sanitare, acoperind-potrivit veniturilor declarate-o parte mai mare sau mai mică din costuri. Programul e finanţat de guvernul federal, dar gestionat integral de către State. Progamul Medicaid, chiar fiind opţional, potrivit legii, toate statele americane  l-au adoptat. Ultimul stat pe listă, Arizona în 1982.

Ce a făcut Barack Obama în 2010, când a semnat ordinul executiv care a aprobat Obamacare?

A extins dreptul de acoperire asiguratorie în funcţie de venituri, ceea ce nu exista în Medicaid, iniţial. A introdus stimulente fiscale pentru a favoriza poliţele sanitare. A introdus obligaţia pentru patronatele cu mai mult de 50 de angajaţi să contribuie la cheltuielile pentru achiziţionarea de poliţe de către angajaţi. A interzis companiilor de asigurări dreptul de a nega clauza de asigurare şi asistenţă pentru anumite boli. A introdus sancţiuni pecuniare pentru cetăţeanul care nu stipulează o poliţă de asigurare. Rezultatul este că, împreună cu extensia a aşa-zisei Medicare- între 20 şi 30 de milioane de cetăţeni americani au mai mult acces la tratamente şi îngrijiri.

MEDICARE - celălat picior de sprijin al sistemului sanitar american - este un program de asigurare medicală administrat de guvernul SUA, care acoperă persoanele peste 65 de ani şi persoanele cu handicap, făcând abstracţie de venitul declarat. Finanţat la nivel federal graţie contribuţiilor angajaţilor şi patronatelor, a fost introdus de Lyndon Johnson şi obligă cetăţenii - introducând o serie de sancţiuni penale - să se înscrie la o parte numită A (asigurare spitalicească) şi o parte B (asigurare medicală). Costurile acestor programe publice, absorb aproape jumătate din bugetele statelor.

Se estimează că astăzi, 4 din 5 cetăţeni americani au în buzunar o asigurare privată pentru cheltuieli medicale. Majoritatea, circa 60%, ceva mai puţin de 200 de milioane de persoane, primeşte această acoperire financiară de la patronatele obligate de către lege. Trebuie spus că persoanele neasigurate nu se bucură de întâietate la tratamente, spitalizare şi consultaaţii, chiar dacă plătesc serviciile, ele fiind nevoite să aştepte rezolvarea cazurilor celor cu asigurare.

 Ce vrea să facă Trump?

Extinderea Medicaid dorită de Obama pentru noi categorii defavorizate de cetăţeni a născut mereu polemici în dreapta republicană. Intenţia American Health Care Act ( cu ajutorul Congresului) este aceea de a elimina sau de a reduce progresiv subvenţiile pentru americanii săraci, înlocuind-o cu un credit parţial impozitat ( bazat pe vârsta cetăţeanului deţinător de poliţe), care - potrivit prestigiosului American Medical Association - ar lăsa descoperiţi câteva zeci de milioane de cetăţeni americani cu venituri mici.

Sunt  enorm de multe necunoscute în acest aşa-zisul Trumpcare...Vocile marilor ascociaţii ale pensionarilor, ale industriei farmaceutice şi ale companiilor de asigurări se ascut pe zi ce trece şi riscă să explodeze. Şi, pentru a răspunde tuturor acestor situaţii, trebuie să se aştepte câteva săptămâni, când după ce Trump se va hotărî, se vor discuta în Congres. Unde opoziţia republicană şi democrată- în spatele cărora există interese de natură lobbystică legate de big pharma sau de asigurări - s-ar putea să fie mai tenace decât se prevede.