Premierul britanic propune eternizarea vasalității britanice față de Uniunea Europeană și stârnește o furtună generală. În fața criticilor, Theresa May amenință: „Putem să nu mai ieșim deloc”.

Theresa May a fost una dintre figurile cele mai proeminente a taberei „Remain”, care a militat la referendum pentru RĂMÂNEREA Marii Britanii în Uniunea Europeană. În mod bizar, tocmai ea a fost desemnată să conducă negocierile de IEȘIRE din UE. La începutul mandatului, noul premier a dat asigurări că nu va trăda decizia de la referendum a majorității: „Brexit means Brexit” („Brexit înseamnă Brexit”), a repetat ea în mai multe rânduri, cu o siguranță care își dorea în mod evident să amintească de Margaret Thacher, „Doamna de Fier”. S-a dovedit curând că May era doar un jalnic epigon, făcută dintr-un aliaj mult mai moale.

După 20 de luni de negocieri cu Uniunea Europeană, premierul britanic a prezentat miercuri membrilor guvernului său rezultatul: „Withdrawal Agreement”, un document de 585 de pagini, reprezentând acordul la care a ajuns cu Bruxelles-ul. Cum nimeni nu a avut timp să parcurgă integral textul, miniștrilor li s-au oferit rezumate. Pe baza lor, șiau dat acordul asupra documentului.

Spre dimineață însă, când membrii cabinetului au reușit să parcurgă documentul, demisiile au început să curgă, începând cu Ministrul pentru Brexit însuși, Domic Raab, după ce predecesorul său, David Davis, demisionase în iulie.

 

Coșmarul lui 31 decembrie 20XX

Dincolo de o sumedenie de chestiuni tehnice, două sunt marile probleme ridicate de documentul Theresei May: prelungirea la nesfârșit a perioadei de tranziție și frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord.

1. Proiectul de Acord statuează o perioadă de tranziție a Brexitului de la 29 martie 2019 până la 31 decembrie 2020. Însă, această perioadă poate fi prelungită. „Prin derogare față de Articolul 126, Comitetul Mixt poate, înainte de 1 iulie 2020, să adopte o decizie unică prelungind perioada de tranziție până la 31 decembrie 20XX.”

Acest paragraf lasă deschisă posibilitatea unei tranziții nesfârșite. Perioadă în care regulile UE se aplică în Marea Britanie, dar Londra nu mai are dreptul să participe la deciziile luate de Bruxelles, deși va continua să „contribuie la bugetul Uniunii”. Promisiunile oficialilor britanici potrivit cărora va exista un acord ulterior care să stabilească lungimea perioadei de prelungire nu conving pe nimeni.

Temerea adepților ieșirii din UE este că o prelungire nedefinită a tranziției s-ar putea încheia cu un nou referendum, care să-l anuleze pe cel din 23 iunie 2016 și să ceară revenirea în UE.

2. Documentul lui May afirmă că Marea Britanie va CONTINUA SĂ RĂMÂNĂ în uniunea vamală europeană, dacă nu se va găsi - până la sfârșitul perioadei de tranziție - nici o altă soluție pentru a se evita o „frontieră dură” între Irlanda de Nord și Irlanda. Or, problema frontierei irlandeze pare insolubilă, ceea ce înseamnă că și în cazul în care tranziția va avea totuși sfârșit, Marea Britanie și Irlanda de Nord vor rămâne în sistemul vamal european unic. Agenții vamali ai UE vor avea dreptul să supravegheze aplicarea legii, peste capul vameșilor britanici, iar în orice litigii comerciale ultimul cuvânt va aparține Curții Europene de Justiție.

 

Un premier se clatină pe Tamisa

Theresa May și-a susținut Proiectul ieri în Parlament. În fața furtunii de critici, ea a amenințat: „Putem alege între a ieși fără un acord sau să nu ieșim deloc.” Un vot al Camerei Comunelor asupra documentului este programat la începutul lui decembrie. Dacă Theresa May se va mai afla până atunci în funcție. Până la ora închiderii ediției, cinci membri ai cabinetului ei își anunțaseră demisia și soarta premierului însuși părea incertă. Conservatorii începuseră să strângă semnături pentru o moțiune care să o răstoarne pe May.