Opinii EVZ
Lecțiile unei revoluții de catifea: Puterea străzii a demis Parlamentul Armeniei și schimbă majoritatea. Pulsul planetei
Revoluția de catifea din Armenia a intrat în linie dreaptă, la 8 luni de la preluarea puterii de către opoziție. Ziaristul Nikol Pashinian, cel care l-a provocat pe fostul președinte Serzh Sargsian la o dezbatere publică într-un hotel, călcându-l în picioare și care a distrus planul celui mai puternic om din Armenia la acea oră, de a continua exercitarea puterii din postura de premier - după ce a schimbat Constituția, a reușit să obțină poziția de premier, după ce fusese arestat de către Sargsian, dar eliberat după fraternizarea Armatei cu protestatarii din stradă.
Deși a fost subiectul presiunilor unei majorități în Parlament, Pashinian a știut să meargă înainte și a reușit, cu presiunea și sprijinul major al străzii, să guverneze, să aresteze vinovații de corupție și de represiuni asupra protestatarilor din 2009, inclusive un fost președinte, deși aceeași justiție l-a eliberat pe Robert Kosharian, fiind vorba despre aceiași judecători și procurori dependenți politic de fosta putere și actuala majoritate. Totuși acțiunile sale susținute public au dus la câștig major în alegerile locale de la Erevan, o victorie zdrobitoare care a fost la baza continuării planului și forțării alegerilor anticipate.
Ca și în România, condiția pentru alegeri anticipate în Armenia e ca un guvern să cadă, respectiv un premier să nu poată fi desemnat de două ori succesiv - în decurs de 15 zile, în cazul Constituției armene. Pashinian a riscat, și a reușit, prin presiune publică, după demisia sa din 23 octombrie, prin asocierea cu un partid de opoziție și cu 5 parlamentari ieșiți din cadrul majorității, să obțină respingerea sa de două ori. Astfel, la 23 octombrie Alianța Yelk a lui Pashinian l-a propus premier și Parlamentul a respins alegerea sa, în timp ce Partidul Republican din Armenia - care deține majoritatea - nu a propus o variantă alternativă și nici nu a votat pentru el. Iar la propunerea succesivă a Yelk și a partidului de opoziție a lui Gagik Tsarukian, votul la 1 noiembrie a fost și mai ciudat: din cei 70 de parlamentari înregistrați, nimeni nu a votat pentru, nimeni împotrivă și s-au înregistrat 13 abțineri, deci Parlamentul a putut să fie dizolvat.
Un rol discret dar major l-a jucat președintele Armen Sarkisian. Diplomat de carieră și fost ambasador la Londra, el a fost adus pentru această poziție decorativă, potrivit noii Constituții, pentru a-l desemna pe fostul președinte Sargsian drept premier. Deși are atribuții limitate prin Constituție, Președintele Armen Sarkisian a avut două intervenții cruciale: mai întâi după demisia lui Sargsian, la o zi după arestarea și eliberarea lui Pahinian, la presiunea străzii, l-a numit premier pe liderul protestelor din stradă, iar ulterior, nu a semnat și intrdus în vigoare o lege pregătită de către majoritatea actuală ce bloca alegerile anticipate.
Acest gest a făcut posibil cel de-al treilea pas în sprijinul lui Pashinian, după victoria din Parlament și presiunile din stradă, respectiv acela de a dizolva parlamentul armean și convoca alegeri anticipate pentru 9 decembrie. Deși premierul interimar (după prezentarea demisiei ce a generat criza politică spre anticipate) a riscat, presiunea străzii a fost suficientă, alături de victoria din locale, pentru acest pas spre anticipate. Pashinian nu a putut schimba legea electorală, care avantajează actuala majoritate, dar este de așteptat să câștige en fanfare alegerile generale, susținut de alte partide de opoziție ce vor acoperi mult peste majoritatea constituțională.
Campania durează de la 26 noiembrie până la 7 decembrie, iar partidele și candidații urmează să se înscrie în cursă în 14-18 noiembrie. Nikol Pashinian rămâne premier interimar și tot guvernul său va funcționa până la instalarea noului guvern votat de noul Parlament. Dacă și rezultatele vor fi pe măsura efortului, acțiunea sa devine o lecție învățată cu impact major la nivel regional, și un exemplu de bune practici într-o revoluție de catifea, făcută fără pierderi de vieți omenești și fără vărsare de sânge, fără ciocniri majore și cu un plan foarte strict de preluare a puterii.
Firește că suntem departe de reforme majore, dar câștigarea majorității e un bun pas înainte care poate anunța începutul reformelor din justiție, ulterior preluarea deplină a puterii și substanțierea luptei anticorupție, pornită deja și sprijinită de către populație. Pahinian promite revenirea puterii la popor, și dincolo de sonoritățile populiste ale sloganului, substanța demonstrează că el merge literalmente în această direcție, iar sursa puterii sale politice e toccmai strada, care se mobilizează rapid la primul său apel. Iar rezultatele vor fi cele care vor califica pe deplin situația și finalitatea acestei revoluții.
Pentru moment, la nivel internațional, Pashinian a reușit să obțină un răgaz și spațiu de manevră din partea tuturor partenerilor externi. Rusia, nemulțumită de schimbări, de lupta anti-corupție și arestarea unor elemente de sprijin ale sale pe teren, a achiesat să permită preluarea puterii fără ingerințe, mai ales după ce Pashinian a trimis un spital militar în Siria, gest la care Sargsian s-a opus. Apoi în relația cu Azerbaidjanul, dincolo de declarațiile ritualice, Pashinian a obținut același spațiu și temporizare până la preluarea puterii, fapt ce a dezescaladat subit situația, la frontiera bilaterală și în zona Nagorno-Karabakh. Același interval pare să fi fost obținut și în relația cu Turcia, deși nu e cunoscut formal un contact. Pe de altă parte, Armenia pare să fie printre cele 8 state exceptate de la sancțiunile introduse la 5 noiembrie de SUA contra Iranului, deci poate continua producerea de energie electrică din gazul iranian încă 6 luni, deci până la ieșirea din iarnă și preluarea deplină a puterii.
Recomandările noastre
