Gravele fapte dezvăluite de generalul Cornel Biriș, în interviul acordat generalului Petru Neghiu pentru Revista Periscop, publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervăși în Retragere din Serviciul de Informații Externe, nu au rămas fără urmări. Acuzat de comiterea unui act de trădare fără precedent, nu doar în istoria României, ci chiar în cea a serviciilor secrete din toată lumea și din toate timpurile, Ioan Talpeș a reacţionat imediat. Fostul șef al Serviciului de Informații Externe (SIE) din perioada 1992-1997 a explicat, într-un interviu acordat lui Dan Andronic, ce a avut în vedere atunci când, împreună cu Ion Iliescu, a hotărât să predea „potențialul informativ” al SIE către SUA, Germania și Canada.

În episodul de astăzi, ultimul din seria dezvăluirilor sale, generalul Cornel Biriș analizează spusele lui Ioan Talpeş din interviul pe care ni l-a acordat şi ajunge la concluzii stupefiante, susţinute de informaţii absolut necunoscute publicului.

Ion Iliescu, coautor la trădare

Cornel Biriș: "Ar fi fost de dorit să nu am dreptate, să mă fi înșelat. Interviul acordat de Ioan Talpeș în paginile acestui cotidian a demonstrat însă că am avut perfectă dreptate.

Autorul interviului este și autorul faptei de a preda organelor specializate din trei mari state importante, lista cuprinzând datele de identificare ale ofițerilor de informații deplin conspirați, cunoscuți și sub denumirea de „Fantome” și care nu au reușit să părăsească spațiile menționate, într-un termen fixat, practic, imposibil de realizat.

Gravitatea faptului este cu atât mai mare cu cât în acțiunea sa l-a angrenat în calitate de coautor pe fostul Președinte al României, Ion Iliescu, pe atunci și Comandant al Armatei și Forțelor de Siguranță Națională. Acesta, în loc să-i apere pe acești ofițeri aflați în misiune în exterior, care își serveau țara cu credință și devotament, a aprobat și participat efectiv la predarea lor către organele specializate din țările în cauză.

Siguranţa naţională, făcută praf

Deci este clar din relatările lui Ioan Talpeș că nu a fost o negociere cu partenerii externi. A fost o ofrandă depusă necondiționat la picioarele celor mari și puternici, în dorința de a obține bunăvoința lor.

Ioan Talpeș nu s-a oprit însă aici. Considerându-se un mare jucător pe scena teatrului de operațiuni al Serviciilor secrete, în anul 2002 și-a desăvârșit manevra de nimicire și desființare a unității specializate în activitatea informativă în exterior cu ofițeri deplin conspirați. Toți acești ofițeri aflați în exterior, din diverse țări ale lumii, au fost trecuți în rezervă în mod abuziv și fără explicații, fără a se mai interesa cineva de soarta lor.

Marionetele de la SIE

Nu numai unitatea a fost însă desființată, ci și linia specială de muncă. Astfel, s-a adăugat un prejudiciu semnificativ activității de siguranță națională, prin eliminarea unui canal important de obținere de informații din exterior. Acesta era extraordinar de util atât pentru apărarea țării, cât și pentru nevoia susținerii unei linii coerente și eficiente a politicii externe a statului român.

În realizarea visului său, Ioan Talpeş a fost ajutat de Gheorghe Fulga, pe care l-a sprijinit să primească, în anul 2000, comanda SIE. La rândul său, acesta a fost secondat la conducerea Serviciului de un număr important de marionete care, drept recompensă pentru umărul pus la această acțiune, au primit în decursul timpului funcții importante de comandă în Serviciul de Informații Externe, dar și multe stele de general.

Codul Onoarei la spioni

Ioan Talpeș nu a înțeles și nici nu a vrut să înțeleagă un lucru esențial care patronează Intelligence-ul din întreaga lume. Competitorii care se confruntă, de mult ori dramatic, sunt dominați de respect reciproc. Ei apreciază întotdeauna, în egală măsură, atât victoria cât și înfrângerea, iar pe cei ce nu respectă regulile jocului îi dispreţuiesc şi îi marginalizează.

Din acest motiv, conducerea CIA, cu multă măiestrie, i-a îndrumat lui Ioan Talpeş pașii către FBI, organul specializat în căutarea și depistarea spionilor. Şefilor FBI nu le-a venit să creadă. Bucuroși de cadoul căzut din cer, l-au aşezat în panoplia de trofee pe șeful spio najului român, împreună cu întreaga rețea informativă de care a dispus discreționar.

Măcar acum Ioan Talpeș ar trebui să înțeleagă de ce directorul CIA nu a dat curs deselor și diverselor încercări ale sale de a realiza un contact direct la acest nivel, cum ar fi fost normal între doi omologi.

Această întâlnire SIE-CIA la vârf a avut loc abia în anul 1998, atunci când George Tenet și Cătălin Harnagea au discutat probleme privind cooperarea dintre cele două Servicii.

Securiştii de la BfV

Tot în acest sens aș dori să amintesc că intrarea noastră în „Middle European Conference” (MEC), organism din care fac parte Serviciile de Informații Europene, din centrul și estul continentului, a fost realizată în 1999, iar „Bundesamt fur Verfassungsschutz” (BfV - Oficiului Federal pentru Apărarea Constituției), agreat să certifice activitatea serviciilor de spionaj din țările estice, a acordat o calificare pozitivă României abia în anul 1998.

În tot acest interval, unitatea „Fantome” a fost refăcută și a funcționat la cote maxime de activitate ca, de altfel, în unități similare din celelalte servicii de informații partenere din mai multe state ale lumii. Drept pentru care, nu se poate explica acțiunea lui Ioan Talpeș și Gheorghe Fulga de la începutul anului 2002, în care a fost desființată nu numai unitatea specializată de acțiune în exterior cu ofițeri deplin conspirați, dar și de desființare a liniei speciale de activitate pe acest profil.

Argumente bâlbâite

Pe de altă parte, motivațiile date de Ioan Talpeș pentru a justifica acțiunile sale sunt ambigui, neclare, ba chiar uluitoare, pentru întregul efectiv al unității de „Fantome” și nu numai. Interviul său abundă în numeroase dovezi de necunoaștere crasă a normelor care au reglementat activitatea acestui specific al ofițerilor deplin conspirați. Este, de asemenea, plin de date și fapte din care rezultă caracterul discreționar al deciziilor sale, lipsa de temei a ordinelor sale, precum şi diletantismul în problemele majore care privesc politica de apărare a țării. Confuziile grave cu privire la operațiuni care s-au desfășurat cât și asupra participanților la acestea abundă şi ele. Am fost astfel uluiţi să constatăm cum sunt confundați ofițeri ai SRI cu ofițerii speciali din categoria „Fantome”, care au aparținut SIE, cât și cu unele eșecuri ale altor unități operative, atribuite cu nonșalanță „Fantomelor”.

Memorii, sub protecţie

Personal am constatat cu stupoare că Ioan Talpeș s-a poziționat pe un palier derizoriu, acela al folosirii bârfelor ca argument, al turnătoriilor murdare executate prin spate cu scop de compromitere și transmise pe la colțuri asemenea „bombelor” de tip cancan, dar și a minciunilor. Recunosc ca trase la indigou unele interpretări formulate de Cornel Nemeţi în volumul său „Ultimul curier ilegal - Memoriile unui spion român”, urmată de convingerea că autorul a fost încurajat să-și scrie opera în această gamă. Apare astfel convingerea că ulterior apariţiei volumului a fost clar protejat de o eventuală reacţie oficială, care potrivit legii ar fi trebuit luată de către autorităţile statului.

Ca o paranteză, pentru că tot a venit vorba de autorul de memorii și pentru că ne aflăm în mediu jurnalistic, am stabilit „pe surse” că prozatorul memorialist Cornel Nemeți s-ar afla acum la Viena, unde, în liniștea statutului neutru al locului, compune cea de-a doua carte a sa.

Închei reamintind o cugetare de suflet a lui Nicolae Steinhardt, care mi se pare foarte potrivită celor expuse mai sus: „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți”.