În ziua de 21 iunie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Iulian in Tars. El a trăit în vremea împăratului Dioclițian, fiind supus la persecuții pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină. Persecutorii săi au dat ordin ca Iulian din Tars să fie închis într-un sac, împreună cu mai mulți șerpi veninoși și aruncat în mare. Trupul său a fost adus la mal, iar o văduvă credincioasă l-a îngropat cu cinste în Alexandria. De aici, moaștele i-au fost duse în Antiohia unde au fost pomenite de Ioan Gură de Aur într-o omilie.

Sfântul Iulian s-a născut în cetatea Anazarvia, din Cilicia, în care locuiau, la acea vreme, un număr mare de creștini. Tatăl său era senator, elin de neam şi închinător la zei, însă mama sa creştină cu dragoste de Dumnezeu. După ce tatăl, senatorul a murit, mama și-a luat copilul și s-a mutat cu el în Tarsul Ciciliei unde l-a botezat în sfânta credință. Aici văduva l-a crescut cu frică de Dumnezeu și i-a dat învățătură de carte.

Pe când Sfântul Iulian a împlinit vârsta de 18 ani, a început prigoana creștinilor din Imperiul Roman, ordonată de împăratul Dioclețian. Între cei prigoniți s-a aflat și tânărul Iulian care a fost dus la judecata guvernatorului Marchian.

Acesta l-a torturat cu cruzime, încercând să-l determine să renunțe la credința sa. Uneori îl amăgea că-l va lăsa în pace, iar alteori îl amenința cu mari grozăvii și chinuri nemaivăzute. Tot timpul cât l-a ținut închis i-a promis că va înceta orice tortură dacă va renunța la creștinism și va îmbrățișa idolii păgâni. Un an de zile a fost torturat și mutat dintr-o parte în alta a Ciciliei, însă tânărul Iulian nu a cedat și s-a păstrat în credința lui în Hristos.

Ulterior, persecutorii au prins-o și pe mama lui care-l urma pretutindeni pe unde-l duceau. Au întemnițat-o altături de el, pentru a-l convinge să renunțe la Hristos, dar ea mai tare l-a întărit în credință. Mai mult, l-a încurajat să-și primească moartea ca pe o răsplată.

Martiriul Sfântului Iulian

În cele din urmă, cei doi, mamă și fiu, au fost duși la judecata guvernatorului, de data aceasta împreună. Cum nu și-au renegat credința, așa cum li s-a cerut, au fost torturați din nou. Femeii i-au fost tăiate călcâiele și a fost alungată din cetate. Dar pe Iulian nu l-au cruțat, ci l-au băgat într-un sac împreună cu șerpi veninoși, după care l-au aruncat în mare. Așa și-au primit coroana muceniciei Sfântul Iulian și sfânta lui maică.

Ulterior, corpul sfântul Iulian a fost adus de valuri la uscat, unde a fost găsit de o văduvă credincioasă. Aceasta l-a luat și l-a dus la Alexandria unde l-a îngropat cu cinste. Mai apoi, moaștele sale au fost mutate în Antiohia, iar Sfântul Ioan Gură de Aur (foto) i-a lăudat viața într-o omilie.

„Din gură mucenicului ieșea glasul lui cel sfânt, iar împreună cu glasul și o lumina care lumina mai puternic decât razele soarelui [...] Luați un om bolnav, indiferent cât de groaznic, un posedat de diavol sau care și-a pierdut mințile, și aduceți-l la raclă în care se odihnesc rămășițele sfinte ale acestui sfânt, și veți vedea cum demonul sare și fuge de la om, că și ars de foc”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur în predica sa.