Alexandru Teodorescu (foto), născut la 19 noiembrie 1941 în comuna Pantelimon, jud. Ilfov, urmează liceul „Matei Basarab” din Bucureşti.

„Ce șanse ai tu, băiat de preot, să reușești la facultate?”.

Așa a început discuția în urma căreia Mihai Stoica Olteanu, zis Ică, l-a convins pe Alexandru Teodorescu să devină membrul organizației anticomuniste Frontul Eliberării Naționale.

Era septembrie 1958, iar cei doi băieți aveau 17 ani.

Erau în ultima clasă de liceu, la Matei Basarab, în București, şi învățau din greu pentru admiterea la facultate.

Dar gândul originii lor sociale „nesănătoase” îi urmărea peste tot: Ică, premiantul clasei, şi Alexandru riscau să fie „admiși fără loc” la universitate.

Născuţi în timpul celui de-al doilea război mondial, tinerii crescuseră în plin proces de comunizare al societăţii româneşti.

Aflaţi în pragul examenului de maturitate, erau acum forţaţi să trăiască pe pielea lor unul dintre paradoxurile „egalităţii” din comunism: aflaseră că 70-75% dintre locurile de la facultăți erau rezervate celor cu „origine sănătoasă”.

Copiii erau revoltaţi: „E vina noastră că părinţii noştri au studiat şi au o profesie?”.

Sora lui Alexandru era dată ca exemplu: luase notă mare la examenul de admitere de la Facultatea de Medicină doi ani la rând, dar fusese respinsă din cauza „dosarului” de fiecare dată.

Prin urmare, câteva zile mai târziu, într-o dimineață de duminică, nouă tineri cuminţi s-au reunit la casa unuia dintre ei.

Planurile erau ambiţioase: răsturnarea regimului comunist!

Din vorbă în vorbă, băieții au aflat că mai toţi suferiseră din cauza regimului: taţi închişi, bunici declaraţi chiaburi, familii aruncate în stradă.

S-au hotărât că trebuie să înceapă cu distribuirea unor manifeste anti-comuniste prin oraș.

După o lună de zile și câteva zeci de foi scrise și împrăștiate cu mari dificultăți prin capitală, băieţii au renunțat pe tăcute la activitățile grupului și şi-au concentrat atenţia pe școală.

Peste aproape un an, membrii Frontului Eliberării Naţionale alături de prietenii lor care nu i-au denunţat, în total 13 liceeni, vor primi condamnări totalizând 193 de ani de închisoare.

Alexandru a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, Olteanu Mihai Stoica la 23 de ani, Chioseaua Marin – 20 de ani, Vlad Constantin – 19 ani, Spătaru Dan Victor – 18 ani, Puiu Stancu Costel – 18 ani, Iliescu Ion Vladimir – 16 ani, Furtună Dumitru – 16 ani, Mălăcilă Valeriu – 16 ani, Falk Peter – 15 ani.

Nici cei care ştiau de grup, dar nu l-au denunţat, nu au scăpat: Spătaru Ion Hugo şi Bunescu Paul au fost condamnați la şase ani, iar Bogoiu Valentin Paul la cinci ani.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric