Intrarea în Marele Război a României în noaptea de 14/27 august 1916 a fost o acțiune care a marcat momentul unei acțiuni legitime, de dobândire a unui teritoriu istoric românesc.

Dar, la intrarea României în Război, Austro-Ungaria nu credea în aspirații naționale iar soldații ei nu au fost prea bucuroși de oaspeți de peste munți. Mai ales că ei știau când or să vină românii de peste Munți.

Intrarea în război și spionajul Vienei

Azi, pare ridicol, dar la acel moment, spionajul austro-ungar penetrase puternic societatea, politica și Armata Română în anul 1914.

Colonelul Verzea, Directorul Poștelor și viitor Primar al Bucureștiului dăduse austro-ungarilor cifrul folosit în corespondența secretă. În plus,  generalul Zottu și alte nume grele din toate domeniile (Zottu coordona planurile de operații la Marele Stat Major) erau pe așa numita listă a lui Gunther cu oameni pe care germanii și austro-ungarii îi aveau pe „statul de plată”.

Mai există și o altă explicație. Ca stat aliat, România făcuse manevre comune cu Austro-Ungaria, prilej cu care Austro-Ungaria reușise să vadă ce ofițeri puteau fi „sensibilizați” la zăngănitul aurului austro-ungar.

Ofițerii români, slab pregătiți ca nivel de protecție contrainformativă

Chiar Regele Carol I până în 1914, coresponda pe teme de interes militar cu Viena și Berlinul. Singura sincopă fusese aceea că maghiarii care controlau Transilvania se mulțumeau să stocheze informațiile primite de la Berlin despre România, fiindcă ei considerau că sunt prea puțin dotați românii să poată spiona.

Totuși, ofițerii români erau slab pregătiți ca nivel de protecție contrainformativă.

Un spion austro-ungar nota în Memorii, după război, că venise la un moment dat în România cu acoperire de responsabil comercial englez. A ascultat doi ofițeri care erau de la Statul Major care nu bănuiau că gentlemanul „englez” știa perfect limba română.

Au discutat de manevre, fortificații la graniță și cum în vagon, era o hartă a României, nici mai mult nici mai puțin, cu un creion, unul dintre ofițeri a desenat poziții românești, simboluri de trupe, dispozitive.

Cum cei doi au părăsit compartimentul la un moment dat, agentul a luat harta și s-a făcut nevăzut.

Cum au fost spionați românii

Nu a fost singurul astfel de incident. Mai târziu, înainte de confruntarea de la Neajlov, doi ofițeri care mergeau cu automobilul cu lumina de camuflaj spre pozițiile frontului cu hărți operative și ordine au nimerit fix în liniile inamice, rătăcind drumul.

Așa că, generalul Socec a plătit cam degeaba cu umilința degradării militare în public.

Generalul Zottu a oferit date militare și s-a sinucis în noiembrie 1916. Un alt ofițer de stat major, Ionescu s-a sinucis și el după ce numele a apărut pe Lista lui Gunther.

Evident, românii reușiseră și ei să obțină unele succese, dar politicul le-a ignorat.

Astfel, în 1914, Ottokar Czernin este deposedat de geanta cu cifrul și lista de agenți din România. Sunt două versiuni, una a șefului contraspionajului austro-ungar Ronge, care susține că acțiunea a fost în trenul București-Budapesta, alta a lui Czernin în Memorii care spune că în București, când era la o întâlnire, i s-a spart mașina.

Ambele versiuni spun că agenții români au recuperat servieta intactă și au dat-o diplomatului.

Un alt incident, cu ambasadorul Germaniei

Și ambasadorul german la București va păți același lucru, românii au fotocopiat totul și au făcut ca geanta să parvină intactă.

Curios este că în Casele Brătianu de la Romană, în pod, nemții au găsit fotocopiile din 1914, în primăvara lui 1917.

Brătianu ordonase numai o supraveghere mai strictă a celor despre care se știa acum că sunt spioni ai Puterilor Centrale.

În plus, generalul Iliescu, omul de încredere al lui Brătianu l-a informat prost despre capacitățile bulgare și rezultatul s-a văzut la Turtukaia.

Așa se explică faptul că în ciuda eroismului, dăruirii, românii au fost bătuți de spionajul Puterilor Centrale.

Revenind la ziua de 14/27 august, Viena știa că va fi atacată din iunie iulie, la jumătatea lui august. Se știa numărul de trupe și unități românești de pe front.

La un moment dat, în arhivele vieneze s-a găsit o notă a unei întâlniri din 2/15 august 1916 dintre Czernin și Brătianu în care Brătianu reafirma neutralitatea. O mână nervoasă scrisese în dreptul lui Brătianu, în germană, cuvântul „escroc”....