Numărul arestaţilor la domiciliu creşte vertiginos, iar brăţările electronice încă lipsesc. Cursul proceselor ar putea fi schimbat pentru că nimeni nu poate garanta cu cine şi ce vorbesc inculpaţii.

Numărul persoanelor care trebuie supravegheate de poliţişti în urma intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Penală (CPP) este în continuă creştere. Cercetarea în libertate sub control judiciar şi mai ales arestul la domiciliu dau bătăi de cap poliţiştilor, în condiţiile în care nici până astăzi nu au fost achiziţionate brăţările electronice şi sistemul adecvat de monitorizare. Numai în ultima săptămână (1-7 martie), au fost dispuse măsuri preventive care stabilesc supravegherea judiciară faţă de 115 persoane (3 arestaţi la domiciliu şi 112 sub control judiciar). Poliţia Română a luat măsuri pentru supravegherea acestora, aşa cum a făcut-o şi faţă de celelalte 465 de persoane - din care 40 arestate la domiciliu - pe care le avea în supraveghere până în data de 23 februarie. Astfel că, în prezent, cei aproximativ 500 de poliţişti din cadrul Birourilor de Supraveghere Judiciară trebuie să vegheze peste 580 de inculpaţi (nu există o raportare a numărului acestor măsuri pentru perioada 23-28 februarie -n.r). Cu alte cuvinte, a trecut doar o lună de la intrarea în vigoare a noului CPP şi poliţiştii sunt deja depăşiţi, ca număr. Guvernul încă nu a rezolvat problema Nu doar că până în prezent nu au fost achiziţionate brăţările, dar Guvernul nici măcar nu a elaborat norme metodologice privind aplicarea noilor reguli de supraveghere. Judecătorii şi procurorii nu au încotro şi aplică Legea în vigoare (CPP), astfel că Poliţia este nevoită să se descurce cu vechile metode, să verifice în teren dacă arestatul la domiciliu ori persoana aflată sub control judiciar respectă interdicţiile. Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul nu are voie: ● să părăsească locuinţa decât atunci când este chemat de organele de urmărire penală ori de instanţa de judecată. ● nu are voie să comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obişnuit împreună cu el sau nu se află în îngrijirea sa. În caz contrar, măsura poate fi înlocuită cu arestul preventiv. Ar putea vorbi cu martorii În prezent, poliţiştii însărcinaţi cu supravegherea nu au cum să garanteze că arestaţii la domiciliu nu transmit mesaje către victimele lor, către martori, experţi, alţi inculpaţi, în încercarea de a schimba cursul procesului. Interdicţia poate fi încălcată cu ajutorul membrilor familiei care ar putea juca rolul de poştaşi. Sunt mai multe dosare importante în care schimbarea declaraţiilor unor persoane ar putea influenţa cursul procesului, atât în dosare ale DNA, cât şi ale DIICOT. "Beneficiar". A luat şpagă pe seama ajutoarelor pentru săraci Fostul director general adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Aurel Pană, este un alt beneficiar al noii măsuri preventive intrată în vigoare de la data de 1 februarie 2014. Prin verdictul Curţii de Apel Bucureşti, Pană a fost scos din arestul preventiv în favoarea "puşcăriei de acasă". Conform legii, pe durata arestului la domiciliu (30 de zile), Pană nu are voie să părăsească imobilul din Bucureşti în care locuieşte, fără permisiunea organului judiciar în faţa căruia se află cauza (Tribunalul Bucureşti judecă acest dosar). Ca şi ceilalţi inculpaţi care beneficiază de această nouă măsură, Pană trebuie să se prezinte în faţa judecătorului de cameră preliminară şi a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat. Totodată, el nu are voie să comunice cu martorii din dosar, dar nici cu inculpatul Mugur George Voinea, membru PC şi director al SC Evalserv Standard SRL, ori experţi din dosar, pentru a nu putea schimba cursul judecăţii. Problema care apare este aceea că poliţiştii nu pot garanta că Aurel Pană va respecta aceste interdicţii. Reamintim că Pană şi Voinea sunt judecaţi pentru corupţie în legătură cu contractele de achiziţie de ulei pentru săraci, plătite din bani europeni. Şpaga cerută: o mită de aproximativ 1.200.000 de euro.