În anul 2000, scârbit de partidele din fosta Convenţie Democratică şi având o profundă neîncredere în PD-ul condus de Petre Roman şi Traian Băsescu, la alegerile parlamentare am votat cu UDMR. Liderii Uniunii erau, în majoritatea lor, nişte liberali de dreapta, cu o puternică agendă pro-europeană şi atlantistă. Gyorgy Frunda părea a fi singurul parlamentar care avea o înţelegere pentru noţiunea de "drepturile omului".

Nu regret votul de atunci, dar pur şi simplu nu înţeleg cum au reuşit acei oameni să ajungă un fel de filială vorbitoare de maghiară a PSD-ului. Cum au ajuns să fie cei mai mari adversari ai statului de drept şi ai instituţiilor de impunere a legii – DNA şi ANI. Cum reuşesc să aibă doi parlamentari incompatibili care, deşi au pierdut procesle cu ANI, refuză să îşi predea mandatele. Nu sunt singurul nemulţumit. În 2004, au fost circa 630.000 de alegători care au votat cu UDMR. În 2008, doar 440.000, iar în 2012 – 380.000. Abia au intrat în Parlament la ultimul scrutin, depăşind pragul cu 0,13%. Fără îndoială, sunt mulţi maghiari care au plecat din România, dar, pe de altă parte, este clar că se văd efectele îndelungatului cvasi-monopol politic pe care UDMR l-a exercitat asupra propriei comunităţi. Alegătorii sunt sătui, iar liderii Uniunii nu vor să genereze o schimbare. Teamă îmi este că intrarea UDMR în viitorul guvern Ponta, alături de Dan Voiculescu (supranumit "cancerul politicii româneşti" chiar de către Kelemen Hunor) şi de Antena 3, va fi cântecul de lebăda al uniunii. Şi, da, recunosc, mi-ar părea rău. Am crescut alături de maghiari şi germani şi cred că am înţeles cât de dificil este statutul de minoritar într-o ţară ca România. Comunitatea maghiară are nevoie de reprezentare în Parlament şi, de fiecare dată când a participat la guvernare, a adus României un plus de credibilitate externă. Dar situaţia s-a schimbat. UDMR nu are cum să vopsească adunătura dubioasă strânsă în jurul lui Felix, în schimb se va compromite pe ea însăşi. Nu am nimic împotriva arborării steagului secuiesc – o spun fără rezerve – dar nu cred că asta este problema maghiarilor din Harghita şi Covasna. Este gest simbolic care nu costă mai nimic, la care Ponta va ceda, iar UDMR-ul îl va prezenta drept o mare realizare. Maghiarii din această zonă, la fel ca şi românii din toată ţara, au nevoie de un guvern cinstit şi competent, care să pună economia pe picioare.