Să o luăm pe rând, metodic. Nu apelăm decât la datele din anul 2000 încoace ca să nu spună lumea că o luăm de la '48. Din 23 decembrie 2003 Armata a intervenit prin 200 de soldaţi, incusiv cu tehnică militară, în judeţele Buzău, Brăila, Dâmboviţa, Ilfov, Ialomiţa, Giurgiu, Teleorman, Vrancea.

În 2005 situaţia s-a repetat, de data acesta din 6 februarie intervenindu-se cu 300 de cadre militare. În 2008, de pe 3 ianuarie s-a acţionat la fel, până şi regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul fiind trimis la lopată în Capitala României. Anul următor, în 2009 peste 140 de militari au dat omătul în zonele arhicunoscute. În 2010, din 11 februarie, Armata a fost din nou solicitată. Peste 1.500 de militari în 2012, din 25 ianuarie, sub coordonarea generalului Gabriel Oprea au avut ca misiune de luptă dezăpezirea ţării. Anul trecut în 2013, din 8 ianuarie, Oştirea dădea la cazma...Repetam anii, pentru că ne fură fraza: 2003, 2005, 2008, 2009, 2010, 2012, 2113! Anul acesta la fel! Evident, Armata este datoare să intervină! Asta este datoria ei. Pe timp de pace sau de război, Armata este girantul siguranţei cetăţenilor României! Dar asta nu înseamnă că autorităţile statului trebuie să se culce pe o ureche! Vremurile s-au schimbat. Nu mai avem 460.000 de soldaţi, ca în 1989, iar serviciul militar nu mai este obligatoriu. Armata şi-a regăsit vocaţia. Apără ţara. Nu mai face muncă patriotică, nu mai strânge porumbul şi nu mai lucrează în construcţii. Nu mai este Armata Partidului, nu mai este o Armată a Salvării! În decembrie 1989, militarii au jucat un rol important în detronarea lui Ceauşescu. După Revoluţie, sau ce a fost ea, militarii au fost trimişi înapoi în cazărmi şi au fost răsplătiţi cu reformă, reduceri de tehnică, de buget şi de personal. Armata s-a simţit trădată. Abia din 1994, soarele a răsărit din nou pe strada militarilor: NATO. Oamenii războiului şi-au regăsit vocaţia. România în NATO este, până la urmă, opera militarilor. Noua Armată a României este total alta decât cea din 1989. E pro-NATO, instruită, ofiţerii vorbesc limbi străine, sunt conectaţi la structurile Alianţei. Se simt camarazi cu colegii lor din NATO. Astăzi cei circa 80.000 de militari profesionişti sunt trimişi de civili cu funcţii politice să dea zăpada pentru că autorităţilor locale le este lene sau nu le iese vreun ciubuc, ceva! Ofiţerii Armatei Române, cărora le-au şuierat gloanţele pe la urechi în Bosnia, Irak, Afganistan sau în alte teatre de operaţiuni înlocuiesc puturoşii bugetofagi! Militarii cu studii strălucite în strategii militare, absolvenţi de West Point sau alte instituţii prestigioase se luptă cu omătul. Sigur, e de datoria lor...Dar ce fac cei îndrituiţi? De peste 3 zile strig ca un profet nebun: Nu umiliţi Armata! Mă bucur că mesajul meu a fost preluat şi de Traian Băsescu." Pentru moment, dincolo de misiunile pe care le avem în afara ţării, Armata română este foarte mult implicată în a substitui lipsa de capacitate a administraţiei noastre de a păstra lucrurile sub control", a spus şeful statului. Premierul Victor Ponta a glăsuit la fel şi a mulţumit militarilor! Ştiu, acum, toată lumea îi iubeşte! Când va veni însă vorba de buget, de achiziţii militare, de salarii amărâte, unii vor strâmba din nas. Lasă că şi la anul când vine iarna, ne va salva tot Armata! Să-şi facă datoria, că de aia sunt sodaţi!