Are o dicție perfectă, alură de balerină și o privire albastră, de zici că în ochii ei s-a refugiat tot cerul. Într-o lume în care copiii sunt dependenți de gadget-uri, ea cântă în corul Allegretto, ia lecții de pian, de balet, de canto, citește cărți, nu de pe tabletă, și iubește la nebunie animalele. Când era mai micuță, a găsit trei pui de pisică pe stradă și i-a adus acasă. Când unul s-a prăpădit, bolnav fiind, l-a pus pe tata să-l îngroape, noaptea, în grădina din fața blocului, de a intrat o vecină la bănuieli. O cheamă Lavinia Zamfir, are 10 ani și o voce superbă. Este fiica medicilor Diana și Radu Zamfir și visează să ajungă o mare cântăreață, dar vrea să aibă și „un job serios”.

S-a îmbrăcat întro rochiță roșie, cu floricele albe și albastre. E primul ei interviu și are emoții: „Tati, te rog să deschizi ușa de la balcon, că mi-e cald”. Dar emoțiile fug repede când începe să povestească despre marea ei pasiune. „Am început să cânt prin casă, așa, pe la vreo patru-cinci ani. Dar nu cântam cine știe ce. Fredonam melodii românești, bineînțeles, dar și cântecele din desenele animate. Apoi, la 7 ani am dat o probă și am fost admisă în corul Allegretto, de la Palatul Național al Copiilor, condus de doamna profesoară Adriana Codreanu”.

FOTO: Cântăreață...

Așa a început să cânte cu adevărat, într-un cor înființat acum 42 de ani și care are un palmares impresionant. „Avem un repertoriu variat, cântăm în 22 de limbi”, se mândrește puștoaica. Și cum învață cântecele? „Le învăț și ușor, și greu. Depinde în ce limbă sunt. În chineză, normal că învăț mai greu”. Interpretează, ca nimeni alta, „Aseară ți-am luat basma”, „Hora din Moldova” și „Cântă cucu-n Bucovina”, iar la Școala de canto Next Star Studio, condusă de soprana Anca Parlog, abordează stilul pop. În paralel, ia lecții de pian și de balet.

FOTO: ...și balerină

„O carte are mai mult farmec”

Când se mai joacă dacă, pe lângă școală, face atâtea lucruri? „Păi, nu prea mă joc, mai mult citesc în timpul liber: cărți pentru copii, cu mistere. Nu citesc de pe tabletă. O carte are mai mult farmec, poți să o iei mereu cu tine”. „Măi, Lavinia, cum spui că nu te joci? Nu mai ieșim și noi cu rolele prin parc?”, o tachinează tatăl. Puștoiaca râde, ștrengărește: „Da, am niște prietene cu care mai ies prin parc. Și, uneori, mai merg și prin mall”. Tata: „Am încercat să contrabalansăm mall-ul ăsta, pentru că nu aduce aproape nimic bun”. Fetița spune că nici de telefoanele de ultimă generație nu e tentată: „La ce fac eu, să răspund și să mă joc, nu-mi trebuie cel mai performant telefon. (Tatăl dă din cap!)

„Animalele nu știu să spună ce le doare”

Ambii părinți sunt medici, o să le calce pe urme? Se gândește și răspunde ca un om mare: „Cântatul o să fie un hobby, dar încă nu știu ce profesie o să-mi aleg. Poate medic veterinar, dar nici veterinar nu aș prea vrea, pentru că nu vreau să văd animalele suferind”. Păi, oamenii nu suferă? „Animalele nu știu să spună ce le doare, eu trebuie să depistez. Omul știe să zică: «Mă doare în gât». Pisica, dacă se îmbolnăvește, nu știe să spună: «Mă doare în gât, mă doare burta»”. În schimb, e sigură că nu va pleca să învețe în străinătate, vrea să fie printre prietenii ei, lângă părinții și bunicii ei.

În urmă cu mai bine de trei ani, într-o după-amiază geroasă de ianuarie, o știre, care a explodat abia seara, a ținut România cu sufletul la gură: un avion ce transporta o echipă de medici spre Oradea, s-a prăbușit în Apuseni. „Printre pasageri se află și medicul chirurg Radu Zamfir, de la Spitalul Fundeni, care conduce echipa ce se ocupă de prelevarea ficatului de la pacienţii în moarte cerebrală”, titra presa. Adică, tatăl Laviniei, care a scăpat ca prin minune cu viață și a reușit să salveze și alți colegi, câștigând astfel respectul și simpatia întregii țări. A rămas cu eticheta de „Eroul din Apuseni”. E mândră Lavinia? Se îmbujorează toată: „Cum să nu fiu?”

Președinte pentru o zi

Dacă ar fi președintele țării pentru o zi, ce ar face Lavinia Zamfir? Răspunde cu inocența unui copil de 10 ani: „Aș învăța oamenii să păstreze curățenia în București. Și, o zi, să nu mai meargă cu mașinile, să nu mai polueze aerul. Pentru copii aș organiza activități în parcurile mari: pictură pe apă, concursuri de căutat comori. Pentru bunici aș organiza desene pe asfalt.

Tatăl aude, în treacăt: „Hai, măi, Lavinia, pentru bunici, jocuri pe asfalt! Nu te gândești că trebuie să se aplece? Un șah, acolo, nu?”. Doctorul se gândește la toate! „Păi, șah joacă oricum. La noi, în parcul de la școală, joacă șah fără să-i pun eu. E bine, o să facă mișcare”, se amuză fetița cu ochi albaștri, care a moștenit și trăsăturile fine ale mamei, Diana, medic cardiolog la Spitalul Floreasca.

Drumul până la autografe

Dacă s-ar întâlni cu peștișorul auriu, ce dorințe și-ar pune? „Animalele să fie îngrijite ca oamenii, să nu mai fie lăsate pe străzi, și să nu mai fie așa de poluată planeta”. Dar o dorință pentru ea, nu pentru toată lumea, nu are? Te fixează, cu privirea ei albastră: „Păi, ce, eu nu fac parte din planeta asta?”. Se mai gândește un pic și dezvăluie și a treia dorință: „Să devin și o mare cântăreață și să dau autografe”. Până atunci, vrea să participe la Next Star și la Vocea României Junior.

Poneiul Carlos și puii de pisică

Slăbiciunea Laviniei pentru animale este explicabilă. Familia Zamfir a avut trei pisici. Cum au ajuns în casa lor, povestește chirurgul Radu Zamfir: „Ea și cu mama ei au găsit trei pui de pisică, care mureau de foame pe stradă: Silvăr, ăsta gras, mai are un frate mai slab, pe carel cheamă Vio. Și a mai fost o pisicuță pe care o chema Cleo, dar care a murit și am îngropat- o în grădina din fața blocului. Noaptea, săpând groapa, o vecină întreabă: «Cine- i acolo? Radu, ce faci acolo? » Zic, îngrop pisicu’. «Da’ de ce-l îngropi, de ce nu l-ai aruncat și tu la ghenă?». Că așa i-am promis Laviniei. «Ei, și tu te iei după ea?».

FOTO: Lavinia nu știe încă dacă va călca pe urmele tatălui său, chirurgul Radu Zamfir

În familia Zamfir mai există și un ponei, Carlos, pe care l-a primit fetița de ziua ei. „Tata i-a construit un grajd la Fundulea. E cineva care are grijă de el, îl mai vizităm, îl plimbăm”. Curând, Carlos va fi dus într-o herghelie.

La 10 luni a înghițit cercelul mamei

Care a fost cea mai mare boacănă pe care a făcut-o Lavinia? Se consultă cu tatăl ei și nu cad de acord, așa că apelează la ajutoare. „Hai să o întrebăm pe mama, că ea le știe cel mai bine”. Se întoarce peste câteva secunde: „Eram sigur că mama răspunde: cea mai mare boacănă a Laviniei a fost la vârsta de 10 luni, i-a înghițit un cercel. Am mers la spital, i-am făcut și radiografie. Cu Lavinia și cercelul în stomăcel”.

FOTO: Pe poneiul Carlos

În living, lângă balcon, stă cuminte pianul. Nu-i deranjează pe vecini? „Păi, dacă eu cânt frumos, nu-i deranjez”, zice Lavinia. O completează taică-su: „Are și o stație de Karaoke, a primito de ziua ei, cu aia se aude mult mai tare, până jos”. Și nu sunt bătăi în țevi? „Avem niște vecini mai artiști, așa. Cel de jos cântă la pian și la chitară”. Ar putea să facă o formație, mai ales că și doctorul a primit de la Moș Crăciun o trompetă și, de vreo doi ani, așteaptă să ia lecții.

Vine vacanța!

Lavinia are și alte pasiuni comune cu tatăl ei. De un an și jumătate fac împreună scuba diving. Doar la început i-a fost un pic frică. În vacanță o să meargă la mare, la munte, dar și la rudele lui bubu Mihai, ca săși cunoască verișorii pe care nu-i știe. Bunica o laudă că e de mare ajutor și în bucătărie. În plus, are grijă și de surioara ei de un an, Sonia, care o mai enervează, uneori, „când se miorțăie fără motiv, eu stau să mă joc cu ea, iar ea vrea la mami”. Ce știe Lavinia despre pericolele care o așteaptă la intrarea în adolescență, cum ar fi, de exemplu, drogurile. Devine foarte serioasă: „Sunt toxice, nu e bine să le consumi. Oamenii care o iau pe calea asta, sunt pierduți”.