Misterele Revoluției. Văduva magistratului care s-a sinucis după ce l-a condamnat la moarte pe Ceaușescu apără memoria soțului său

Soția magistratului Gică Popa spune despre el că „niciodată nu l-am văzut să consume băuturi alcoolice ori să urmeze vreun tratament pentru afecțiuni psihice”

Eleonora Popa, soţia fostului magistrat militar Gică Popa, unul dintre cei doi judecători care i-au condamnat la moarte pe Nicolae şi Elena Ceauşescu în decembrie 1989, a trimis o scrisoare deschisă redacției Evenimentul zilei prin care dorește să aducă lămuriri în urma acuzațiilor făcute de Jean Panaitescu, fost coleg cu judecătorul. În decembrie anul trecut, fostul magistrat militar, generalul Ion „Jean” Panaitescu, a dezvăluit întrun interviu publicat pe blogul avocatului Marian Nazat, preluat și de EVZ, cum s-au condamnat oameni în timpul Revoluţiei.

Nicolae și Elena Ceaușescu erau privați de libertate nelegal,

El spunea despre cei doi judecători din procesul de la Târgovişte că ar fi fost alcoolici şi depresivi. „Popa Gică avea momente de melancolie neagră, de prăbușire afectivă, ori de proiecții onirice grandioase (…). În octombrie 1989, Gică Popa îl condamnase la moarte pe diplomatul Dumitru Răceanu și, de aceea, poate, Revoluția nu i-a priit, de aceea depresia i s-a acutizat. Pe 28.02.1990, a venit la Tribunalul Militar Teritorial, iar eu, văzându-i starea, l-am avertizat pe colonelul Coriolan Voinea – vechi amic al generalului – că, dacă nu va fi internat de urgență, Popa Gică se va sinucide. Generalul s-a sinucis a doua zi, într-un birou din Ministerul Justiției. Nimeni nu l-a ajutat, iar combinația dintre medicamentele antidepresive și alcool este întotdeauna fatală… La Popa Gică problema etică a «rușinosului și barbarului proces» nu a existat, căci el s-a sinucis nu fiindcă ar fi regretat fapta, ci pentru că suferea de o depresie psihotică endogenă, cel mult potențată de evenimentul din 25.12.1989. (...) În schimb, generalul Nistor era mai robust din punct de vedere psihic. Nu s-a îndoit niciun moment și de nimic din tot ce a făcut la Târgoviște – la el toate erau în ordine. Îl cam deranja diabetul, dar i-a zis lui un doftor că vodca face minuni la hiperglicemie. Rareori îl mai zăreai treaz pe Nistor. A murit acum vreo doi ani. Ambii știau că așa-zisul Tribunal Militar Excepțional nu avea temei legal, că, în cauză, nu a existat niciun act de sesizare a instanței, că Nicolae și Elena Ceaușescu erau privați de libertate nelegal, că nu s-a efectuat, înainte de proces, niciun act de urmărire penală, că apărătorii nuși puteau exercita ocupația întrucât nu au avut acces la dosar etc. Nicio judecată nu era posibilă.(...) În fine, Dumnezeu să-i ierte!” spunea Panaitescu în interviu.

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Gică Popa, judecătorul care a dat ultima pedeapsă capitală în România

Gică Popa a fost magistrat militar, cu gradul de general maior. A fost președintele Tribunalului Militar Excepțional care i-a condamnat pe soții Nicolae și Elena Ceaușescu. S-a sinucis la 1 martie 1990, la doar câteva luni după ce a dat ultima pedeapsă capitală din România, cea a cuplului Ceaușescu și moartea lui a rămas un mister și astăzi.

Eleonora Popa: „Soțul meu nu avea vicii și era o persoană cumpătată”

Soţia judecătorului Gică Popa susţine că totul este o invenţie a fostului coleg şi prieten al soţului ei şi că, de-a lungul timpului, acesta a avut doar cuvinte de laudă la adresa generalului care i-a condamnat pe soţii Ceauşescu. <<Știu că defunctul era un om echilibrat, calm, jovial și cu o viață interioară liniștită, de o mare rigurozitate, ținând mult la respectarea normelor de procedura>>, spunea Panaitescu. Pentru o corectă şi reală informare a opiniei publice atunci când informaţiile aduse la cunoştinţa publicului larg sunt vădit contrare realităţii acestea trebuie clarificate şi corectate. Am fost căsătorită cu defunctul meu soț, magistratul militar Popa Gică, timp de treizeci de ani, cunoscându-l din anul 1953, fiind colegi de facultate şi de an universitar. În toată această perioadă de timp nu a dat niciodată dovadă de vreo slăbiciune, nu avea vicii şi era o persoană cumpătată, raţională şi echilibrată din toate punctele de vedere. Niciodată nu l-am văzut să consume băuturi alcoolice, ori să urmeze vreun tratament pentru afecțiuni psihice, toţi colegii lui având la adresa sa numai cuvinte de laudă, la fel şi apropiaţii care l-au cunoscut o perioadă îndelungată de timp, fiind magistrat din 1960. A fost un soţ şi un tată excepţional, care şi-a iubit familia, o persoană extrem de calmă şi raţională, fiind de neconceput ca prin afirmaţiile denigratoare la adresa lui să îi fie întinată memoria. În acest context apar surprinzătoare afirmaţiile domnului magistrat militar, general Ioan Jean Panaitescu, mai ales că anterior, în mai multe rânduri, acesta a lăudat activitatea şi persoana defunctului meu soţ, caracterizându-l drept un magistrat de excepţie. Aserțiunile din interviu sunt, dacă nu răuvoitoare, cel puțin tendențioase”.