Am avut candidaţi care ne promiteau că trimit români în spaţiu, alţii că fac autostrăzi suspendate, acum sunt unii care ne doresc printre cele mai puternice ţări din Europa. Ni se proiectează o super-ţară în care însă locuitorii trăiesc la limita civilizaţiei.
În week-end am fost cu trenul până la Braşov. Biletele erau pentru clasa 1, prin urmare era de aşteptat să am parte de mai puţină înghesuială, de un strop de aer condiţionat, de o priză pentru laptop, chestii elementare pentru un minim confort. Însă am nimerit într-un vagon împuţit, în care un cetăţean cu ochelari şi alură de businessman se zbătea să nu intre într-o criză de nervi. “Sigur vagonul este de clasa 1? Eu am treabă, unde este priza? Dacă asta este clasa 1, atunci cum arată clasa a 2-a, este bou-vagon?”
Deja iritat de ţeapa încasată de la SNCFR, am preferat să-mi bag nasul într-o carte şi să ignor comentariile aproape isterice ale omului. “Trebuie să înghiţim ca boii”, se auzea din când în când. S-a constatat apoi că era într-adevăr un vagon de clasa a 2-a, transformat în clasa 1 doar prin schimbarea plăcuţei exterioară. Diferenţa de cost între cele două clase este de 50%.
Pentru drumul înapoi, din nou am apelat la serviciile de specialitate ale SNCFR. Trebuia să fiu până la o anumită oră în Bucureşti, am luat bilete la o cursă care-mi permitea să ajung în timp util. Cu cinci minute înainte de sosirea trenului în staţie, o voce ascuţită anunţă în megafoane că acesta are o întârziere de 40 de minute. “Vă rugăm să ne scuzaţi”, a încheiat sec doamna de la microfon. Am văzut instantaneu roşu, am pornit ca un taur să mă răfuiesc cu cineva, mi-am dat seama că n-am cu cine. Nu era vina nici a purtătorilor de ciocan din preajmă, nici a naşilor transpiraţi din garniturile vecine, nici a casierelor obosite de viaţă din gară. Până la urmă am înghiţit ca boul, sperând că o minune va face să nu apară o nouă întârziere.
Ştiu că nu spun nimic nou, ştiu că toţi ne lovim de asemenea absurdităţi. Suntem jefuiţi constant de stat, serviciile publice sunt o continuă batjocură. Cotizăm lunar pentru asigurări de sănătate şi nimerim apoi în spitale infecte în care până şi bandajele trebuie cumpărate de afară, sunt copii şi bătrâni ucişi de câini vagabonzi pe străzile marilor oraşe, drumurile cu maşina sunt un coşmar în care ne sufocăm reciproc, pur şi simplu trăim la limita civilizaţiei, la un pas de barbarie, de a ne sări unora altora la gât.
Mă uit la televizor şi ce văd, care sunt viziunile celor care-şi dispută conducerea acestei Românii? Ne vorbesc despre o “Românie puternică”, “a şaptea putere din Europa”, o ţară de care să fim “mândri”, despre o ţară care stă la aceeaşi masă şi se trage de brăcinari cu super-puteri precum Germania sau China. Până acum am avut déjà parte de români trimişi în spaţiu de Geoană, de autostrăzile suspendate ale lui Oprescu, de Marile Proiecte Naţionale şi trenurile chinezeşti de mare viteză ale lui Ponta.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am nevoie de asemenea “puteri” şi “mândrii”. M-aş mulţumi ca minimele condiţii pentru existenţa unei societăţi civilizate să fie îndeplinite: să primesc exact ce am plătit, să am parte de predictibilitate, să fiu respectat de instituţiile publice care funcţionează şi din banii mei. Abia când toate astea vor merge ireproşabil, când trenurile vor veni la fix ca peste tot în ţările normale, când vom avea parte pur şi simplu de normalitate, vom putea spune că există o bază solidă pe care politicienii să-şi vânture promisiunile şi mândriile. Până atunci este pur şi simplu indecent şi neruşinat să se trăncănească despre autostrăzile prin spaţiu ale puternicilor români.
P.S. În Gara de Nord, acum, sunt numeroase afişe, inclusiv în engleză, care atenţionează că “taxiurile sigure şi cu preţuri corecte sunt la Coloane”. Nu trebuie neapărat să fii un străin, venit din vreo ţară mai luminată, ca să te întrebi unde naiba ai nimerit. Autorităţile spun pe şleau că sunt incapabile să ţină hoţii sub control, care-şi fac de cap pe la celelalte ieşiri ale gării. Un realist “Bine aţi venit în capitala României puternice”. Evident că la Coloane nu exista duminică niciun taxi “sigur şi cu preţuri corecte”, tot vechii rechini rânjeau hulpav cu ochii la portofelele călătorilor.
Recomandările noastre
