Opinii EVZ
Turcia-Germania: de la coliziune spre reconstrucția relațiilor, după eliberarea luptătorilor pentru drepturile omului. Pulsul planetei
Relațiile dintre Turcia și Germania sunt la un nivel extrem de scăzut, după două încercări repetate a unei comisii parlamentare germane de a vizita baza de la Incirlic și decizia de mutare a forțelor în Iordania, după disputele privind blocarea campaniei electorale pentru referendumul turc de către Germania, care a interzis și sosirea oficialilor turci cu acest scop, după nenumărate proteste privind arestările de după tentativa de puci, sub acuzații de gulenism, și mai ales după nerespectarea de către UE a acordului privind refugiații, care presupunea investiții de 3 mld în ajutoare în taberele de refugiați sirieni din Turcia, acolo unde nu au ajuns nici 1 mld.
După încheierea campaniei electorale din Germania, partea turcă dă semnale tot mai consistente privind dorința și perspectiva îmbunătățirii relațiilor cu Germania. Mai mult, gesturi directe au fost făcute de către Ankara, însă cum doamna Merkel negociază azi coaliția, e puțin probabil să altereze aceste negocieri interne prin gesturi bruște, mai ales că semnalele transmise nu sunt încă concludente, nici suficiente pentru așteptările Germaniei. Ministrul turc de Externe, Mevlut Cavasoglu, a declarat sâmbătă pentru Der Spiegel că dorește să repare relațiile stranii și îndepărtarea de Germania. El a subliniat că speră să poată reface legătura cu statul în care trăiesc circa 3 milioane de turci. Șeful diplomației turce susține că „nu sunt temeiuri serioase pentru probleme între Germania și Turcia” și că, „dacă faceți un pas spre noi, vom face sigur și noi un pas spre voi.”
Principala temă în divergență rămâne fricțiunea dintre cele două state privind închiderea în spatele gratiilor a mai mulți cetățeni germani, în special jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale și analiști critici care au fost arestați pentru acuzații legate de terorism și susținerea organizației lui Fetullah Gulen, Hizmet, a ziarelor, jurnaliștilor, activiștilor, judecătorilor, procurorilor și avocaților și absolvenților de toate profesiile ale școlilor lui Gulen. Înainte, dar mai ales după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, un număr mare de germani sau de turci cu cetățenie dublă, inclusiv germană, au căzut pradă acțiunilor de epurare și a celor vindicative, fapt care a dus la fricțiuni majore între Berlin și Ankara. Acuzațiile de terorism pe această bază, ca și cele de susținere a celor implicați, au fost considerate absurde și condamnate de către Germania, care a susținut că arestările resortisanților săi sunt nefondate și a solicitat punerea lor imediată în libertate, mai ales că și acuzațiile au întârziat, deși cetățenii germani și europeni se aflau închiși de mai mult timp în închisorile turce. De altfel, săptămâna aceasta, jurnalistul Mesale Tolu, urmează să compară deja în instanță sub acuzațiile de terorism invocate de autoritățile turce pentru activitatea sa și apropierea de guleniști.
Așteptările părții germane au fost prezentate public – în absența unui comentariu oficial al Cancelarului Merkel, prins în negocierile de realizare a coaliției de guvernare - de către un fost viceministru de Externe german, Michael Roth, citat de Die Welt. Acesta susține că Berlinul rămâne deschis și față de negocieri și discuții cu partea turcă, în măsura în care va continua să fie vocal în legătură cu cetățenii săi rămași în închisorile turce, după arestări injuste și inexplicabile. Cel mai probabil, acesta semnalizează Ankarei că ar trebui să facă un număr de pași concreți în planul eliberării cetățenilor germani și europeni din închisorile sale înainte de a putea deschide dialogul concret și constructiv cu Berlinul.
Ne puteți urmări și pe Google News
O componentă a divergențelor rămâne acordul bilateral UE-Turcia privind refugiații, acolo unde UE este datoare, și nu a livrat pe măsura angajamentelor sale și a așteptărilor turce. De altfel, subiectul afectează direct și România, care s-a confruntat în ultima vreme cu un adevărat val al emigranților pe mare, veniți din Turcia, acolo unde, după propriile relatări, migranții și refugiații au fost urcați chiar cu forța în vase. Tentația redeschiderii unui coridor către UE, prin România, care nu e destinație a migranților, ci doar stat de transit, pe unde refugiații amenință să se verse către Germania, mai departe, este un semnal al nemulțumirilor turce în creștere. Și dacă pe alte rute măsurile restrictive și sancționatorii au fost luate din plin, România este expusă nu atât prin numărul de migranți, cât prin faptul că, dacă aceștia scapă de vigilența autorităților naționale și ajung către Europa, se va așeza blamul pe capacitatea țării noastre de gestionare a frontierelor, în perspectiva presiunilor și discuțiilor privind accesul în spațiul Schengen.
Recomandările noastre
